Maramureș: ce să vezi într-o zi

Știe toată lumea că Maramureșul, în special cel istoric, este un tărâm de vis, un ținut unic în care peisajele naturale spectaculoase se împletesc armonios cu meșteșugurile populare, cu tradițiile și obiceiurile păstrate cu sfințenie, în ciuda asaltului agresiv al modernismului. Un loc încărcat de istorie, un loc fascinant atât pentru turiștii români sau străini care-i trec pentru prima dată pragul dar și pentru cei care l-au vizitat de mai multe ori. A-ți propune să vezi Maramureșul într-o zi este o utopie. Ar însemna să treci în grabă pe lângă obiective turistice importante, ar însemna să vezi doar o fărâmă din ceea ce poate acest ținut să-ți ofere. Dacă însă nu ai la dispoziție decât o zi, iată un posibil traseu care are de toate: monumente istorice, peisaje mirifice, biserici de lemn aflate în patrimoniul mondial UNESCO. Un traseu care îmbină turismul cultural cu cel religios și cu cel gastronomic. Un traseu care îți va arăta ce înseamnă Maramureșul cu adevărat.

Traseul propus și care poate fi parcurs fără probleme într-o singură zi, pleacă din centrul istoric al municipiului Baia Mare, orașul reședință de județ. Chiar dacă nu este la fel de cunoscut turiștilor ca și centrele istorice ale Sibiului, Clujului sau Brașovului de exemplu, este imposibil să nu remarci frumusețea centrului acestui oraș. Aici vei găsi un complex arhitectural de patrimoniu format din peste 20 de clădiri medievale declarate monument istoric. Aerul boem se datorează teraselor și cafenelelor dar și fațadelor clădirilor ce înconjoară piața. Turnul lui Ștefan - turnul clopotniță a fostei biserici ”Sfântul Rege Ștefan” datează din epoca lui Iancu de Hunedoara și Matia Corvinul. 

Centrul vechi al orașului Baia Mare

Turnul lui Ștefan, simbol al orașului

Pentru cine vrea să se ”culturalizeze” are la dispoziție Galeria Oliver Thurman (primarul orașului din perioada 1887 - 1899) unde este deschisă expoziția permanentă ”Centenar Vida Gheza” dedicat marelui sculptor. Desigur, în Baia Mare pot fi vizitate și alte atracții turistice, dintre care merită menționate Muzeul de Mineralogie ce dispune de o colecție impresionantă de roci și ”flori de mină”, Planetariul sau Muzeul Satului.

Lucrări ale maestrului Vida Gheza

Masa de lucru, uneltele și o lucrare realizată de sculptor

Urmând drumul național DN18 Baia - Mare - Sighetul Marmației, după câteva minute se ajunge în orășelul minier Baia Sprie. Atestat documentar din 1329, Baia Sprie își menține în timp o individualitate aparte. Dacă la prima vedere ai zice că nu ai ce vedea aici, merită totuși să te oprești în centrul orașului, acolo unde îți va atrage atenția cu siguranță silueta impunătoare a bisericii romano-catolice ”Adormirea Maicii Domnului” ce se află într-un mic parc lângă Biserica Reformată. Construcția bisericii, finalizată în 1858, amintește de catedrala episcopală din Satu Mare. Stilul bisericii este neoclasic dar are și elemente romantice. Fațada bisericii este monumentală, porticul cu patru coloane cu capiteluri ionice și fusuri canelate susțin un timpan bogat ornamentat. În fața bisericii pe piedestaluri înalte se află statuile impunătoare ale regilor maghiari László (Ladislau) și István (Ștefan), iar în nișele fațadei se află statuile apostolilor Petru și Pavel. Interiorul este de asemenea impozant, pereții fiind articulați cu coloane și pilaștri cu capiteluri ionice, învelite cu marmură roșie. Pictura altarului principal datează din 1858 și a fost realizată de Károly Lotz. 

Fațada monumentală a bisericii romano-catolice

Regii maghiari László și István

În parcul din fața bisericii se găsește monumentul ridicat în memoria sublocotenentului post-mortem Horia Daniel, căzut în timpul Revoluției din decembrie 1989. Pe una din laturile monumentului scrie în română, engleză și germană următoarele: ”La poalele dealului minei zac speranțele strămoșilor . Credința, demnitatea și munca sunt armele cu care întâmpinăm viitorul”. Monumentul a fost ridicat în anul 2004 cu ocazia aniversării a 675 de ani de atestare documentară. Pe latura bisericii, dinspre șosea se află fântâna lui Stoll, realizată din metal în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ce poartă numele primarului din acea vreme. 

Monumentul eroului local Horia Daniel

Chiar peste drum de biserica romano-catolică se află clădirea Primăriei construită în 1739 în stil baroc, pe ruinele vechii clădiri a primăriei distrusă de tătari în 1539.

Clădirea primăriei Baia Sprie

Însă Maramureșul autentic este cel de dincolo de munți. Drumul ce urcă șerpuind spre Pasul Gutâi are un farmec aparte, peisajele montane ce se desfășoară de o parte și de alta sunt spectaculoase. La un moment dat, într-o curbă se află o troiță și un bolovan mare ce amintesc de haiducul Pintea. Grigore Pintea (1670 - 1703) zis și Pintea Viteazul provine dintr-o familie de nobili români din Măgoaja - localitatea situată în județul Cluj la limita cu județului Maramureș. Luptă împotriva nedreptății sociale și ”haiducește” prin codrii maramureșului. În timpul revoltei conduse de principele Francisc Rákóczi al II-lea (răscoala curuților), Pintea este căpitan în oastea acestuia și ajunge să negocieze în 1700 cu comandantul cetății Sătmar, F. Lövenburg. Pintea este împușcat mortal în august 1703 pe când încerca să cucerească orașul Baia Mare. Aici în munții Gutâi (sau Munții Gutin cum îi spun localnicii), se află mormântul sau după alții cenotaful (monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate a cărui oseminte nu sunt îngropate acolo) lui Pintea Viteazul. Troița, adevărată bijuterie arhitectonică, ce amintește că Maramureșul e patria lemnului sculptat, este opera meșterilor Teodor și Ioan Bârsan din Bârsana iar donatoarea este Livia Sima. Pe lespedea din partea de jos a troiței apar versurile unui cântec popular:  ”din izvor de apă lină / nopțile de lună plină / aduc chipul de voinic / fără frică de nimic / Este chipul lui Pintea / ce departe pribegea / dar cu gândul la ortaci / și la oamenii săraci / Doară Pintea n-o muritu / Numa-un pic s-o hodinitu”. Pe bolovanul din spatele troiței, o lespede de marmură are inscripționată pe ea următorul text: ”Legenda spune că Pintea Viteazul, a cărui viață a fost curmată de uneltirile nobililor din Baia Mare la 7 august 1703, a fost înmormântat în acest loc de către oștenii săi”. 

Inscripție pe troița lui Pintea Viteazul

Mergând mai departe se ajunge în Pasul Gutâi la altitudinea de 987 de metri. De aici se vede în coborâre, în partea dreaptă semeața Creastă a Cocoșului. Gruparea de stânci ascuțite cu o formă crenelată se întinde pe o distanță de 200 de metri pe direcția NV-SE. Cea mai înaltă stâncă, ce are denumirea de Vârful Cocoșului are altitudinea de 14050 metri. La bază se află podișul numit Poiana Boului, întreaga zonă fiind declarată rezervație naturală. Silueta Crestei Cocoșului se vede de departe chiar și din Ocna Șugatag. 

Odată traversați munții, dai de sate pitorești în care încă mai găsești case tradiționale, elemente de arhitectură remarcabilă și celebrele porți mara-mureșene, adevăratul brand turistic al zonei. În localitatea Mara din comuna Desești, dai de un loc mirific, parcă desprins dintr-o poveste. Pe partea stângă a șoselei, vei da de un complex de lacuri artificiale și de cabane de lemn. Nu-ți vine să oprești, cu gândul la obiectivele turistice ce te așteaptă însă o superbă cascadă te determină să tragi pe dreapta. După ce cobori din mașină, realizezi că nu ești singurul care s-a oprit fermecat de prăvălirea apei de la 30 de metri. Uitându-te mai bine îți dai seama că apa unui pârâu de munte a fost direcționată și lăsată să cadă liber peste stânci. Este pur și simplu spectaculoasă, cu greu prinzi un moment în care grupurile de turiști să nu vrea exact în acel moment să-și facă și ei zeci de poze cu cascada.

Minimuzeu etnografic amenajat la Păstrăvăria Alex

Oxigenarea apei se face printr-un sistem ingenios

Te afli la Păstrăvăria Alex și brusc ți se face foame. Peisajul superb și arhitectura păstrăvăriei oferă un mediu autentic, integrând perfect clădirile tradiționale în peisajul specific zonei. Chiar dacă aici s-a construit mult, existând clădiri impunătoare de lemn în stil maramureșan, alei, poduri și terase, toate acestea se integrează perfect în mediul ambiant, nimic nu este agresiv. Până și coșurile de gunoi amplasate de-a lungul aleilor și pe marginea lacurilor sunt rustice, fiind folosite în acest scop coșuri de nuiele împletite. O moară autentică de măcinat cereale este decorul perfect al unei terase unde se poate servi masa. Roata morii se învârte sub acțiunea apei, susurul neîncetat este dat atât de căderea cascadei cât și de un sistem complex de țâșnitori care au rol de a aerisi apa în care zburdă păstrăvii. Pe malul lacului, la umbra unor sălcii mesele rustice de lemn sunt ocupate de turiștii care vor să aibă parte de un experiment culinar autentic. Specialitatea casei este păstrăvul prăjit în făină de mălai servit cu mămăligă. Servirea este ireproșabilă, platoul îți este adus de chelnerițe îmbrăcate în costum popular maramureșan. Ce mai, o adevărată desfătară a gusturilor și a simțurilor, aici în mijlocul naturii.

Roata morii

Totul este rustic și integrat în peisaj

Chelnerițe îmbrăcate în port popular

Păstrăv prăjit în făină de mălai cu mămăliguță

La doar câțiva kilometri, în localitatea Desești, situată în Maramureșul istoric, pe valea Marei, atracția principală este Biserica de lemn cu hramul ”Cuvioasa Paraschiva”. Biserica se află din 1999 alături de alte șapte biserici de lemn din Maramureș, pe lista selectă a Patrimoniului Mondial UNESCO. Din 1948 se găsește în posesia Bisericii Ortodoxe, dar este revendicată și de creștinii greco-catolici care au deținut biserica până în acel an. A fost ctitorită în 1770 de obștea satului și păstrează aspectul originar cu excepția ferestrelor dintre naos și pronaos care au fost adăugate ulterior. Ca să ajungi la biserică, trebuie să urci o stradă în pantă ce pornește din șoseaua principală. Locul e bine marcat, așa că nu ai cum să greșești. Ajungi repede la poala unui deal, după ce treci pe lângă câteva gospodării tradiționale, cu porți monumentale, maramureșene. Biserica se află în vechiul cimitir, care este înconjurat de un frumos gard de lemn. Poarta de acces este spectaculoasă, fiind realizată de asemenea din lemn. O alee cu dale de piatră urcă printre morminte mai vechi sau mai noi și pe sub poala unui stejar secular. Vei fi surprins să găsești inclusiv morminte ungurești, iar unele cruci de fier sculptate par a fi de inspirație austriacă. 

Poarta de intrare în cimitirul din Desești

Gardul rustic al cimitirului

Silueta bisericii se profilează printre arbori. Da, este impunătoare, mare, spațioasă. Ajunge să o vezi ca să înțelegi de ce este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Construcția este simplă, din bârne de lemn îmbinate în sistem ”blockbau”. Planul este dreptunghiular, doar absida altarului este poligonală. Acoperișul cu rol major în definirea siluetei bisericii, are dublă poală asupra naosului și pronaosului. Turnul clopotniță ce se ridică deasupra pronaosului este de profil patrulater. Are un balcon mare iar coiful ce se ridică deasupra acestuia are în vârf o cruce. Pe latura dinspre vest, deasupra intrării, meșterii au desenat din șindrilă o cruce mare pe acoperiș. E un detaliu surprinzător.

O cruce ”desenată” pe acoperiș

Ușa de intrare în biserică

Turnul clopotniță al bisericii din Desești

Ancadramentul ușii de la intrare este decorat cu motivul frânghiei și cu ”colți de lup”. Interiorul bisericii este spațios. Fiind o biserică în care se ține sfânta liturghie, interiorul este amenajat pentru confortul credincioșilor. Pe jos sunt covoare tradiționale, lucrate manual, pe pereți sunt icoane cu șterguri albe decorate cu motive populare. Însă ceea ce impresionează, este pictura murală care s-a păstrat foarte bine. Este opera zugravului Radu Munteanu și a fost realizată pe la 1780. Este faza de rusticizare a picturii postbizantine din Maramureș. Încă din pronaos, în parte dreaptă, poate fi admirată scena Judecății de Apoi ce seamănă cu cea de pe peretele exterior al bisericii Mănăstirii Sucevița. 

Scena ”Judecata de Apoi” pictată în pronaosul bisericii

Trecerea din pronaos în naos

Deasupra porticului ce face legătura dintre pronaos și naos, apare imaginea Mântuitorului, avându-i alături pe Adam și Eva respectiv pe apostolii Petru și Pavel. Și restul picturii este deosebit de expresivă. Suprafața pereților este împărțită în registre prin benzi de vrejuri cu motive vegetale ample. Scenele biblice sau portretele sfinților completează o pictură amplă, spectaculoasă. Cine a ajuns aici, la biserica de lemn din Desești, trebuie să urce și în balconul de deasupra pronaosului pentru a admira pictura și pentru a avea o imagine de ansamblu asupra interiorului bisericii. 

Inscripție în chirilică

Revenind la șoseaua principală și urmând direcția spre Sighetul Marmației, la un moment dat, o intersecție te îndeamnă să virezi la dreapta. Drumul duce spre Ocna Șugatag, o renumită stațiune termală ce abia își revine după ce ani de zile a zăcut în paragină. Drumul este mirific, orizontul este mărginit de crestele semețe ale Munților Gutâi și Țibleș. 

Panoramă asupra munților Gutâi și Țibleș

Maramureș - un colț de rai

Localitatea Ocna Șugatag (în maghiară Aknasugatag) este atestată docu-mentar încă din 1355 și destinul său istoric se leagă de exploatarea sării. Chiar dacă există urme care dovedesc exploatarea sării încă din antichitate, abia din secolul al XIV-lea aceasta se face instituționalizat în cadrul ”Cămării Regale a Sării”. Din 1777 apar ocne de sare, habsburgii aducând în zonă mineri specializați germani, polonezi, maghiari sau cehi. În 1950, datorită infiltrațiilor de ape dulci, ocnele au fost închise, pe locul lor formându-se lacuri sărate. Datorită existenței izvoarelor minerale clorosodice și a lacului sărat, localitatea a devenit o stațiune turistică balneară apreciată și căutată mai ales de cei cu probleme reumatismale. În centrul satului există un complex termal care începe treptat să-și revină după ce în ultimii 10-15 ani a ajuns aproape o ruină. În schimb, au prosperat micile afaceri de familie, existând mai multe pensiuni care oferă turiștilor pe lângă locuri de cazare și facilități de tratament balnear. 

Facilități balneare la pensiuni private

Ștrandul balnear din Ocna Șugatag

Chiar dacă biserica de lemn din localitate nu are o valoare istorică, merită totuși vizitată. La intrare o poartă mare de lemn în stil maramureșan, bogat ornamentată cu motive religioase. Gardul de lemn este de asemenea spectaculos.

Poartă de lemn în Ocna Șugatag

Biserica de lemn din Ocna Șugatag

După un răsfăț balnear la una din numeroasele unități de cazare și după o masă tradițională servită la una dintre terasele sau restaurantele din zonă, este momentul pentru a porni din nou la drum. De data aceasta, drumul de întoarcere în Baia Mare. pentru a schimba peisajul și a mai prinde câteva din numeroasele puncte de atracție ale Maramureșului, se poate porni pe traseul alternativ Ocna-Șugatag - Cavnic - Baia Mare. Drumul este relativ bun, a fost reabilitat în urmă cu câțiva ani. Merită să te abați prin localitatea Budești. Localitatea ce se află pe valea Cosăului, aproape de izvoare, la circa 30 km sud de Sighetu Marmației, este atestată printr-o diplomă emisă în 1361 de Ludovic cel Mare. În partea de jos a satului, în Josani se află, o altă bijuterie de patrimoniu: Biserica de lemn ”Sfântul Nicolae” aflată pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Este chiar lângă biserica ortodoxă de zid și lângă școala din sat, în mijlocul cimitirului. Și aici, trebuie să treci mai întâi de poarta de lemn maramureșană și să urci panta printre cruci ce stau la căpătâiul mormintelor. Sunt cruci vechi, fie de piatră, fie de metal. Ici și colo mai dai de către o troiță nouă, bogat ornamentată. Biserica aparține comunității greco-catolice care a câștigat în instanță locașul de cult în 2010.  

Ornamente tradiționale maramureșene

Biserica de lemn are dimensiuni apreciabile, 18 metri lungime, 8 metri lățime și 26 de metri înălțime. Turnul clopotniță este zvelt, are un balcon de formă pătrată și un coif mare înconjurat de patru turnulețe. La fel ca și majoritatea bisericilor de lemn, este compartimentată în pronaos, naos și altar. Întreaga construcție se află sub un acoperiș cu pante abrupte, din șindrilă. Streașina dublă, la fel ca la biserica din Desești, are rolul de a proteja pereții de umezeală. Așa se explică faptul că bisericile sunt vechi de peste 300 de ani și nu a fost nevoie de mari intervenții de conservare a structurii acestora. 

Portalul de la intrare are superbe decorații sculptate în lemn, unice la nivelul bisericilor de lemn din Maramureș. Meșterii au dat dovadă de fantezie și simț artistic în realizarea acestora. Pictura interioară datează din 1762 și este realizată de Alexandru Ponehalschi - un cunoscut meșter ce a activat în Maramureșul secolului al XVIII-lea, lăsându-și amprenta asupra a numeroase biserici din zonă. Biserica adăpostește și câteva relicve istorice, se spune că Pintea Haiducul ar fi lăsat aici cămașa de zale și coiful cu care a luptat împotriva tătarilor în 1717. 

Ornamente pe portalul bisericii din Budești

Turnul bisericii din Budești

Drumul ce duce spre Cavnic este unul dintre cele mai pitorești. Șoseaua șerpuiește printre pajiști înflorite, altele proaspăt cosite dacă e să te iei după căpițele de fân. Dealurile cu livezi și munții împăduriți din zare creează o imagine idilică. Fără frică de exagerări, poți spune că este un colț de rai. Dacă te oprești la o stână, vei putea degusta cel mai bun caș proaspăt din lapte de capră, natural 100%. Te poți târgui cu ciobanii la preț, însă acesta nu coboară foarte mult. 20 de lei pe kilogramul de caș proaspăt, este un preț bun.

Aici se pune cașul la uscat

O stână din Maramureș

Creasta Cocoșului văzută printre doi cași puși la uscat

În Cavnic, sunt renumite pensiunile de la baza pârtiilor de schi, neîncăpătoare în timpul iernii, foarte apreciate de turiștii români din nordul Transilvaniei. Orașul Cavnic (numit local și Capnic, Kapnikbánya - în maghiară sau Kapnik - în germană) se află la poalele Munților Gutâi, pe valea râului Cavnic. Oraș minier prin excelență, a decăzut mult după ce mai multe exploatări s-au închis. Are însă un real potențial turistic, ce poate fi revigorat. Un obiectiv turistic interesant este Stâlpul Tătarilor. Numit și Piatra Scrisă, monumentul este un obelisc din  piatră ce amintește de victoria locuitorilor asupra tătarilor, din anul 1717. Hoardele tătare, ce înaintau spre Baia Mare au fost oprite aici cu mari jertfe. În memoria istoricului eveniment, s-a ridicat acest obelisc în anul 1736. Are 7,2 metri înălțime și are o lespede pe care încă se mai poate descifra textul ”Anno 1717 usque hic fuerunt tartaris” (în anul 1717 până aici au ajuns tătarii). La bază, o placă ceva mai nouă are următorul text: ”aVe CeLse Vlator! trIstIs haeC fUIt ora prIUs grassantIbUs tartarIs anno qUeM sIgnat hIC LapIs ast nUnC transeUnte franCIsCo rege toto gustIt peCtore”. Alături, o bancă de lemn și o răstignire.

Peisaj în Cavnic

Stâlpul tătarilor sau piatra scrisă

Ultima oprire înainte de a ajunge din nou la Baia Mare, este satul Șurdești. Ca să ajungi la biserica de lemn cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” trebuie să faci stânga din centrul satului. Există un indicator care arată direcția spre alte două biserici din Patrimoniul Mondial UNESCO: cea din Șurdești și cea din Plopiș. Pe prima o găsești la aproximativ 1 kilometru de șoseaua principală. Există indicatoare iar drumul este asfaltat până în fața acesteia. Ulița trece pe lângă o altă biserică de lemn, care este considerată a fi mult mai veche. Biserica din lemn, aflată pe lista UNESCO este pur și simplu impresionantă. Atât prin proporțiile ei echilibrate, cât mai ales prin înălțimea amețitoare. Este una dintre cele mai înalte construcții de lemn din lume, turla ridicându-se până la înălțimea de ...72 de metri. Este depășită în înălțime doar de biserica de lemn din Săpânța - Peri. Aceasta din urmă are 78 de metri.

Poarta spre biserica de lemn din Șurdești

Biserica din Șurdești, considerată a fi, pe bună dreptate, catedrala bisericilor de lemn maramureșene, se află în mijlocul unui vechi cimitir. Datează din 1766 și este opera lui Ion Macarie. De la început a deservit comunitatea creștinilor greco-catolici, așa cum este și acum. ca să ajungi la biserică ai de trecut două porți. Prima dată trebuie să treci de o poartă mare de lemn, cu ornamente florale și geometrice și nelipsitul motiv al frânghiei. Urmează apoi să treci de gardul de lemn. Se vede că este nou construit. S-a păstrat însă poarta veche, judecând după șindrila plină de mușchi cu care este acoperită. 

Frumusețea bisericii ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Șurdești este dată și de pridvorul cu două rânduri de arcade suprapuse, cu deschideri diferite, identice ca formă și decorațiuni. Portalul este simplu, dreptunghiular, ancadramentul este decorat cu ”frânghii”. Deasupra intrării, pe pronaos se înalță turnul de formă patrulateră, înconjurat de patru turnulețe de dimensiuni mai mici. Acestea îi dau o formă de eleganță. Numai turnul este înalt de 54 de metri. Înăuntru, lespezile de piatră cu care este pavată biserica, sunt acoperite de cergi de lână, pentru confortul credincioșilor. Pictura nu este atât de bine păstrată ca la Budești, însă se poate distinge pe alocuri. Trebuie precizat faptul că biserica a fost pictată pe la 1783 de către zugravii Ștefan și Stan.

Detalii de arhitectură la biserica de lemn din Șurdești

Fațada bisericii din Șurdești

Iată așadar un traseu ce poate fi parcurs cu mașina într-o singură zi. Lungimea lui nu este mai mare de 110 km și în condiții normale ar putea fi parcurs în mai puțin de 2,5 ore. Însă trebuie ținut cont atât de frumusețea peisajului, care te îndeamnă să mergi mai încet și chiar să te oprești din când în când, dar și de numărul obiectivelor turistice vizitate. Cele descrise mai sus sunt cele mai reprezentative. Evident, pot fi găsite și alte obiective, care în Maramureș se găsesc la tot pasul. Rămâne ca fiecare turist să-și adapteze traseul la timpul pe care-l are la dispoziție și la ceea ce-l interesează să vadă.

Oricum, Maramureșul are multe de oferit. Nu rămâne decât să vă urcați în mașină și să porniți la drum!