Am pornit alături de Agenția de turism Galatea Travel în jurul Turciei, într-un circuit ce a vizat o mulțime de obiective care mai de care mai interesante. Obiective istorice, naturale, religioase, obiective turistice de prim rang, multe dintre ele aflate sub protecția UNESCO. Obiective pe care mi-am dorit mereu să le văd, tot ce are Turcia mai bun și mai spectaculos. Pe parcursul mai multor episoade, voi încerca să descriu impresiile mele despre aceste locuri cu adevărat spectaculoase. Fiecare din cele 8 zile a fost specială în felul ei, de fiecare dată am văzut ceva interesant, ceva despre care merită povestit. Vă invit așadar la o excursie virtuală prin Turcia. În episodul de astăzi despre traseul Keșan - Çanakkale - Izmir - Kușadasi.
Ziua 2: Din Europa în Asia
Ca să treci din Europa în Asia, trebuie să ajungi în Turcia fie la Istanbul (oraș situat pe cele două continente) fie la Çanakkale. În primul caz traversezi strâmtoarea Bosfor ce leagă Marea Neagră (Karadeniz) de marea Marmara (Marmara Denizi), iar în cel de-al doilea caz traversezi strâmtoarea Dardanele ce separă Marea Marmara de Marea Egee (Ege Denizi). O simplă privire pe hartă are rolul de a te edifica în legătură cu importanța geostrategică a acestor strâmtori. Iar istoria e martora evenimentelor, a războaielor duse pentru stăpânirea acestora. În prezent, Turcia are acest rol strategic de a administra cele două strâmtori, Marea Marmara fiind la propriu o mare internă a Turciei.
 |
| prima parte a traseului: de la Keșan la Eceabat |
De la Keșan, am pornit devreme spre Dardanele. Micul dejun servit la Hotel Saros a fost unul consistent, de tip bufet. Doar cafeaua a fost o dezamăgire pentru noi toți, nu ne așteptam să fie cafea turcească adevărată, dar nici cafea solubilă! Oricum ceaiul turcesc autentic a înlocuit cu brio cafeaua. Părăsim hotelul și apucăm să aruncăm o privire rapidă în cartierul în care am fost cazați. După un bloc cu antene parabolice văd un minaret. Imaginea, parcă din altă lume îmi persistă vreme îndelungată pe retină. Sunt practic două lumi, două fațete ale aceleiași țări pe care vrem să o descoperim. Căci Turcia de astăzi deși o țară laică, cu deschidere spre vestul european este profund ancorată în tradiții, în religia islamică. Mai remarc vânzătorii ambulanți care ies cu marfa pe stradă dar și numărul mare de mașini Renault 19, exact ca vechile noastre Dacii 1300. Reușesc să schimb banii pe care-i aveam, euro și dolari în lire. Cursul nu este cel mai bun dar e rezonabil totuși. Undeva într-un mic magazin, vânzătorul care se știa cu personalul hotelului, acceptă să ne dea 2,77 lire pe 1 euro și 0,88 lire pentru 1 dolar american.
 |
| Keșan: tradiție și modernism |
 |
| Keșan: zona hotelului |
 |
| Dacie sau Renault 19? |
 |
| Vânzători stradali în Keșan |
Drumul spre Çanakkale este o încântare, mai ales când ne apropiem destul de mult Marea Egee. Înaintăm pe un petec de pământ - Peninsula Gallipoli (Gelibolu Yerimadasi) - ce pare ca un pinten împins în mare. Drumul european E 87 este foarte bun, acele câteva porțiuni aflate în reparații nu ne scot din ritm. Peste tot unde te uiți terenul este lucrat. Impresionează cartierele rezidențiale, cu vile cochete aflate pe coastă. După ce trecem de Gelibolu - denumire actuală a orașului Gallipoli, avem pe stânga strâmtoarea Dardanele, atât de disputată înainte și după primul război mondial între Grecia și Turcia. Practic istoria Turciei moderne s-a scris aici. În 1915 are loc aici una dintre cele mai sângeroase confruntări din Primul Război Mondial. Bătălia de la Gallipoli cunoscută de turci sub numele de Çanakkale Savașlari s-a dat între Imperiul Britanic și Franța pe de o parte și Imperiul Otoman de cealaltă parte. Victoria a revenit turcilor, fiind mai mult una simbolică, pentru că opt ani mai târziu, Imperiul Otoman avea să dispară lăsând locul tinerei Republici Turcia. Un articol interesant poate fi citit în ediția online a revistei Historia.
 |
| Ghidul nostru, doamna Szücs Noémi, arătându-ne pe hartă traseul |
Ca să treci Dardanelele din Europa în Asia există două linii de feribot. Una leagă Gelibolu de Çardac iar alta Eceabat de Çanakkale. Noi am trecut pe ultima rută. Am ajuns în mica localitate Eceabat unde chiar înainte de terminalul de feribot există un impunător monument ce comemorează eroicele lupte din 1915 și-i omagiază pe englezi, francezi și turci deopotrivă. Tarihe Saygi Aniti se numeşte în turcă acest monument, denumire ce s-ar traduce prin ”Monumentul Respectului pentru Istorie”.
 |
| Eceabat: Moschee între vile |
Experienţa traversării cu feribotul a Dardanelelor este una ce cu greu poate fi descrisă în cuvinte. Am remarcat ordinea desăvârşită în care are loc îmbarcarea maşinilor de toate mărimile. Apoi, toți pasagerii preferă să urce pe puntea superioară de unde, în bătaia brizei pot admira marea și țărmurile. Așa am făcut și noi, doar șoferii noștri au profitat și au curățat mașina. Cred că a durat mai puțin de 20 de minute traversarea Dardanelelor.
 |
| Adio Europa: Orașul Eceabat văzut din feribot |
 |
| Cetate pe malul european al strâmtorii Dardanele |
 |
| Autocarul nostru... |
 |
| ...și cei doi șoferi |
Odată ajunși în Asia, pornim spre unul dintre cele mai interesante obiective turistice de pe teritoriul de astăzi al Turciei: Troia. Loc legendar aflat sub muntele Ida, acolo unde cu 1100 de ani înainte de Cristos s-a consumat unul dintre cele mai importante confruntări ale antichității. Cea dintre aheii conduși de Agamemnon și troienii conduși de prințul Hector. Fiecare tabără a avut aliați, acest război ce a durat 10 ani poate fi considerat, păstrând proporțiile ”primul război mondial” al antichității. Deși multă vreme s-a crezut că Troia și războiul troian este doar imaginația lui Homer cel care a descris cu atâta patos întreaga epopee în Iliada, cercetările ulterioare din sec. XIX au confirmat că într-adevăr a existat un oraș, o cetate cu acest nume. Heimrich Schliemann a fost cel care a descoperit Troia și alte cetăți miceniene, o descoperire arheologică epocală. Nu este de mirare pentru nimeni că Troia (Truva - în limba turcă) este obiectiv protejat UNESCO.
 |
| Copia de lemn a celebrului cal troian |
 |
| Ziduri antice la Troia |
 |
| Marea se vede în zare |
Ca un iubitor al istoriei, a mă afla într-un loc legendar ca și Troia înseamnă nespus de mult. Subliniez încă odată, acesta este avantajul excursiilor gen circuit că facilitează accesul la obiective turistice importante. De asemenea trebuie precizat că prezența unui ghid al agenției, în cazul nostru acest rol l-a avut doamna Szücs Noémi - director turistic, are rolul de a pregăti cu informații pertinente vizitarea obiectivelor. Am fost bine informați atunci când am ajuns la câte un obiectiv, aveam lecție deja învățată. Și asta a contat foarte mult. Despre cum a decurs vizita legendarei cetăți a Troiei, voi scrie un articol separat.
 |
| Așa arată primele săpături efectuate le Troia de Schliemann |
 |
| Souvenir-uri în bazarul de la intrarea în situl arheologic |
Am pornit spre sud-est, de-a lungul litoralului Mării Egee. Drumul expres este foarte bun având câte două benzi pe sensul de mers, doar că trece prin multe localități și trebuie mereu adaptată viteza la regulile de circulație. Pe de altă parte am fost surprins să constat că intersecția cu drumurile secundare se face prin intermediul sensurilor giratorii, unele semaforizate. Așa că înaintarea noastră spre Kușadasi s-a făcut foarte lent. Am lăsat undeva în dreapta Insula Lesbos (Lesvos în greacă și Midilli Adasi în turcă). Asocierea Insulei cu mișcarea feministă lesbiană este forțată și a dus la proteste ale locuitorilor insulei. Confuzia a fost inițiată de poeta antică Sappho. Un articol interesant despre insulă poate fi citit aici.
 |
| Peisaj specific zonei Çanakkale |
Din autocar am admirat minunatele orășele turistice de pe coasta cea mai frecventată de amatorii vacanțelor la malul mării. Deși numele acestor așezări nu sunt cu rezonanță în lumea turistică, peste tot am văzut case cochete, și infrastructură turistică: drumuri de acces, restaurante, hoteluri, plaje amenajate.
 |
| Plaje pe litoralul sud-vestic al Turciei |
Am lăsat în stânga orașul Bergama numele actual al anticului oraș Pergamon. Acesta a fost în antichitate un puternic centru cultural grec și mai apoi roman renumit pentru bumbac, aur și covoare. De numele lui se leagă și folosirea pergamentului - piele de animal tratată special pentru a se putea scrie pe ea. Interesant amănuntul conform căruia cel mai fin pergament era pielea mieilor nenăscuți.
Spre seară am ajuns la Izmir - oraș fondat pe ruinele biblicului Smyrna. Al treilea oraș ca mărime al Turciei, cu peste 3.000.000 de locuitori, Izmirul de astăzi este un oraș cosmopolit, plin de viață, în care spiritul occidental se amestecă cu tradițiile locale. Cel mai bun loc ca să-ți dai seama de acest aspect, este Piața Konak (Konak Meydani). Este o piață mare, delimitată de vechea și noua clădire a primăriei, acolo unde am avut ”șansa” să vedem un miting de protest. Forțele de ordine, dotate cu scuturi, bastoane și autospeciale au sosit cu mult înaintea manifestanților. Însă nu pentru asta am venit noi, așa că fiecare și-a văzut de treabă. Cei mai mulți dintre colegii de excursie au preferat Bazarul ce se întinde pe multe străzi în spatele Primăriei. Fac precizarea că prin bazar în Turcia trebuie înțeles acel spațiu destinat în exclusivitate comerțului. Nu vă gândiți la Marele Bazar din Istanbul, acela este de fapt o clădire imensă ce adăpostește mii de magazine. Nu, aici în Izmir și în alte orașe pe care aveam să le văd, Bazarul se întinde pe străzi. E o forfotă continuă, fiecare vrea să inainteze într-una dintre direcții, vânzătorii sunt în stradă în fața magazinelor ademenind clienții; vânzătorii ambulanți încearcă să vândă orice de la castane, fructe sau suc de fructe la apă sau alte mărunțișuri. M-am aventurat și eu în Bazar ca să caut apă. Apa potabilă e o mare problemă în Turcia. Nu se găsește decât ambalată în pet-uri. În rest, peste tot la hoteluri ești avertizat că apa de la robinet nu este potabilă. Am găsit apă la 1/2 litri și am dat 0,75 de kuruși (subdiviziune a lirei) pentru un flacon. Preț bun, dacă te gândești că uneori dai și 1 liră.
 |
| Seara la Izmir |
 |
| Nu putea să lipsească statuia lui Atatürk din Izmir |
M-am reîntors în Piața Konak, acolo unde simbolul orașului - Turnul cu Ceas (Saat Kulesi) este fotografiat din toate pozițiile. Turnul este opera francezului Raymond Charles Pére și a fost construit în 1901 ca dar pentru sultanul Abdulhamid al II-lea. Se zice că mecanismul ceasului, primit de la împăratul Wilhem al II-lea, nu s-a stricat niciodată în decurs de 100 de ani. Nu departe se află o mică moschee, ce se remarcă prin faianța de Iznik frumos decorată. Datează din 1755 și a fost pe vremuri anexa unei școli.
 |
| Faianță de Iznik |
 |
| Turnul cu ceas: detalii |
 |
| Atracțiile Pieței Konak |
Dacă turiștii străini care ajung aici sunt atrași de Turnul cu Ceas, localnicii preferă mai degrabă faleza mării Egee. Aici, pe bolovanii puși pentru a apăra malul de curenții marini, unii pescuiesc, alții sparg semințe iar alții pur și simplu stau și admiră marea. Iar dacă prind și un apus de soare așa cum l-am prin eu, nu cred să existe ceva mai frumos în lume. Păcat doar că printre bolovani e o mizerie de nedescris: coji de semințe, coceni de porumb, ambalaje de la diverse dulciuri și alte gunoaie. Și zona cu iarbă este preferată de localnici care nu se sfiesc să-și întindă păturile ca și cum ar fi la picnic. Am văzut chiar și familii întregi care și-au adus inclusiv samovarul pentru ceai.
 |
| Picnic pe faleza din Izmir |
 |
| Un apus superb de soare surprins la Izmir |
De la Izmir ne-am continuat drumul, pe coastă până la Kușadasi, acolo unde aveam cazare și unde ne aștepta o cină bogată. Hotelul Dabaklar de patru stele, este situat aproape de o stație de minibus și la doar 250 de metri de plaja publică, la intersecția a două mari artere rutiere Candan Tarhan Blv. și Adnan Menderes Blv. Amănunte care pe noi ne interesau mai puțin pentru că aveam să stăm doar o noapte aici. Cele patru stele ale hotelului se regăsesc în dotările acestuia, nu neapărat în cele ale camerelor care sunt însă decente. De pe balcon se vede o parte a orașului care e luminată feeric. Hotelul este prevăzut cu o piscină într-o curte interioară de toată frumusețea. Cina a fost bogată, de tip bufet, aveai de unde alege. Nu am simțit lipsa cărnii de porc, aceasta fiind suplinită de carnea de pui. Cu apa din nou problemă, nici măcar la masă nu se servește iar să o cumperi e foarte scumpă. Am ales varianta magazinului alimentar de peste drum, însă nimerind la ora închiderii am fost grăbiți de vânzătoare să ne decidem mai repede ce vrem. Am luat dintr-un frigider două doze de bere Efes - nu mai conta prețul, însă stupoare: nu se vinde alcool după ora 22. Cu toate insistențele mele, am fost nevoit să renunț la bere. Poate că a fost mai bine așa, ne-am putut odihni pentru că ziua următoare se anunța foarte interesantă.
 |
| Fațada Hotelului Dabaklar din Kușadasi |
 |
| Orașul văzut de pe balconul hotelului |
Revăzând pe hartă traseul parcurs în acestă zi, realizezi că am parcurs doar 500 de kilometri, 100 de la Keșan la Eceabat și încă 400 de la Çannakkale la Kușadasi. Cu toate acestea am reușit să vedem câteva obiective importante. Însă ceea ce este mai spectaculos în acest circuit, abia de acum urmează...
 |
| Traseul (cu albastru) parcurs de la Çanakkale la Kușadasi |
Jurnalul circuitului Turcia-Cappadocia cuprinde:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu