Deşi suntem abia la jumătatea excursiei, deja am bifat multe obiective de top. Începând cu siturile arheologice de la Troia şi Efes, cu superbele oraşe Edirne, Izmir sau Kuşadasi, cu atracţia creştină de la Selçuk, dar mai ales cu minunea naturii de la Pamukkale, toate ne-au deschis apetitul pentru cunoaşterea unei ţări fascinante cu o istorie milenară. Nicăieri nu vei găsi atâtea straturi ale istoriei, atâtea culturi şi civilizaţii care și-au lăsat amprenta și au modelat teritorii întinse, ca aici pe coasta Mării Egee.
A patra zi a excursiei a fost una specială. Părăsim Pamukkale, cu una dintre cele mai spectaculoase creații ale naturii. Însă înainte de îmbarcarea în autocar am avut parte de un spectacol pe cinste. Văzusem încă din zori, că în fața hotelului s-au postat strategic trei femei localnice, îmbrăcate în haine tradiționale, cu haine lungi, șalvari și baticuri colorate. Aveau fețe de masă și cuverturi de pat lucrate manual și cum vedeau un străin că iese din hotel săreau în întâmpinarea lui strigând ”fifteen lira, fifteen lira”. Le-am urmărit cu interes de la balcon. Încercau să câștige un ban cinstit, valorificându-și munca. Nu au avut succes la început, însă atunci când după micul dejun am ieșit cu toții spre autocar și-au mai încercat norocul. De data aceasta cu mai mult succes, căci după multe insistențe și după ce clienții au încercat marfa întorcând-o pe toate părțile, au ajuns de la ”fifteen lira” la ”ten lira”. E de admirat încăpățânarea cu care aceste femei simple încercau să vândă un produs, insistând fără să fie agresive însă. Au fost atât de bucuroase că au putut vinde ceva, încât ne-au făcut cu mâna la plecare, ca și cum ne-am fi știut de-o viață.
Târguială în fața hotelului din Pamukkale |
Traseul dintre Pamukkale și Ürgüp |
așa arată drumurile expres |
peste tot terenurile sunt cultivate |
Cu o istorie îndelungată și tumultoasă, actualul oraș Konya reprezintă ”cel mai religios loc din țară”. Asta pentru că aici, Mevlana a fondat ordinul religios al dervișilor rotitori, acesi mistici sufiți care se rotesc până intră în transă. Pe numele lui adevărat Mawlana Jalal ad-Din Muhammad Rumi, a fost unul dintre cei mai cunoscuți mistici persani și islamici, întemeietor al Ordinului Mavlevi. Deși a trăit în perioada 1207 - 1273, și astăzi la mai bine de 800 de ani de la nașterea sa, influența în cultura, arta și religia zonei este puternică.
Intrarea în oraș este superbă. Ai impresia că intri într-un oraș care a fost construit ”cu cap”. Nu vezi acele aglomerări, acele străzi înguste cu clocuri înghesuite unele în altele. Nu, aici la Konya totul respiră un alt aer. Bulevarde largi, parcuri întinse, o linie de tramvai - n-am mai văzut tramvai în orașele prin care am trecut. Un oraș nou, tânăr însă profund religios. dacă te uiți cu atenție până și oamenii simpli de pe stradă arată altfel.
În programul excursiei noastre, figurează Muzeul și Mănăstirea Mevlana. Nu este ceea ce mi-am închipuit, uitând pentru o clipă că suntem într-o țară islamică. Recunosc, termenul ”mănăstire” m-a derutat. După ce autocarul ne-a lăsat într-o stație de autobuz, lângă un zid solid am aflat că de fapt mănăstirea era ... o moschee. Intrarea este ca la toate obiectivele de primă importanță: cu bilet de intrare (5 lire), trecând prin sistemul de supraveghere. Pătrundem într-o curte superbă cu trandafiri și alte plante luxuriante, ai impresia că ești într-o grădină botanică. Aceleași clădiri tipice arhitecturii islamice, însă peste ziduri se vede ceva care seamănă cu un turn cu vârf conic, acoperit cu faianță verde de Iznik.
Edificiul ce adăpostește Muzeul Mevlana |
turnuri și turnulețe la Muzeul Mevlana |
manechine reprezentând celebri derviși rotitori |
reconstituirea interiorului unei chilii |
mătănii folosite în cadrul mănăstirii |
una din cărțile sfinte |
Însă Konya înseamnă mai mult decât muzeul Mevlana. Ghidul ne dă o oră liberă să vizităm zona. Ieșim din incinta muzeului direct într-o vastă piață străjuită de Moscheea Selimye, un exemplu elocvent de artă islamică din secolul XVI. Moscheea a fost ridicată între anii 1558 - 1570 pe vremea sultanului Selim al II-lea. Se crede că arhitectul ei a fost însuși faimosul Mimar Sinan. Intrarea este direct din piață, un șir grandios de șapte arcade străjuiește fațada principală. Sub arcade, la umbră cât e ziua de lungă stau diferite grupuri de oameni, fie turiști fie localnici aflați în trecere. Este amenajat chiar și un loc unde cei obosiți se pot odihni. Pe un perete, un afișaj electronic arată orele de rugăciune: 04.59; 06.23; 12.53; 16.23; 19,10 și respectiv 20.27. Desigur, orele diferă de la o zi la alta, luându-se în considerare mișcarea astrelor. Interiorul acestei frumoase construcții este impunător, îl face pe credincios să pară mic în fața Atotputernicului.
Fațada Moscheii Selumye |
Moscheea Selimye - ornamente pe cupola centrală |
Detalii de arhitectură islamică |
Fațada Moscheii Aziziye - o îmbinare de stiluri otoman și baroc |
În interior predomină elemente baroce |
chiar și pictura murală duce spre baroc |
Pentru un fotograf, fie el și amator, bazarul este spațiul perfect în care se pot realiza cele mai interesante fotografii. Pe de o parte acele culori date de mulțimea produselor de același fel crează imagini spectaculoase. Pe de altă parte cei pasionați de fotografia de portret pot surprinde fizionomii interesante.
dulciuri expuse în bazar |
cu siguranță ai de unde alege o eșarfă |
oamenii dau farmec Turciei |
la un pahar de ceai turcesc |
Timpul dedicat vizitării orașului, sau mai bine zis a împrejurimilor Muzeului Mevlana a expirat, așa că ne regrupăm spre punctul de întâlnire stabilit. Până se adună toți am timp să dau o fugă, pentru câteva cadre, în cimitirul de vis-a-vis. Întotdeauna m-au atras pietrele funerare. Acestea oferă informații suplimentare despre o cultură, despre o civilizație. Îmi plac elementele de arhitectură funerară islamică, au ceva aparte, diferit de cele ale altor culturi.
În fine, ne strângem toți și după ce ghidul ne numără ca în vechiul joc din copilărie ”podul de piatră”, ne îmbarcăm. Mai avem mult de mers până la următoarea destinație. Ne așteaptă poate, cea mai frumoasă zi a circuitului: descoperirea fabulosului ținut al Cappadociei.
așa arată un cimitir musulman |
Jurnalul circuitului Turcia-Cappadocia cuprinde:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu