65 de ani reprezintă aproximativ o viață de om. Dacă ai privi o persoană cu acestă vârstă, sigur vei spune că este bătrână, că a trecut de maturitate. În cazul instituției muzeale din Zalău, se poate vorbi însă de o nouă tinerețe. Asta pentru că în urmă cu 2 ani, trecând printr-un amplu proces de reabilitare totală, printr-un proiect cu fonduri europene derulat de Consiliul Județean Sălaj, muzeu a întinerit. Nu numai că și-a schimbat aspectul clădirii, ci întreaga expoziție de bază, care reprezintă practic ”sarea și piperul” oricărui muzeu, a fost regândită. Conceptul de ”live history”, cu exponate ce par vii, a înlocuit clasicele vitrine prăfuite. Despre transformările muzeului am scris însă cu ocazia reinaugurării expoziției de bază.
Revenind la istoria propriu-zisă a muzeului, am stat de vorbă cu domnul dr.Marin Pop șef de secție în cadrul instituției muzeale și specialist în istorie contemporană. Domnia sa mi-a pus la dispoziție cu generozitate, un material care se regăsește într-o formă puțin diferită și în lucrarea ”Zalău - locuri de poveste” apărută în 2012 printr-un proiect finanțat de Primăria Municipiului Zalău.
Conform informațiilor primite, în istoria muzeului din Zalău sunt câteva etape importante
- Primele inițiative privind înființarea unei societăți culturale sunt semnalate la Zalău încă din anul 1878, însă abia pe 30 decembrie 1880 are loc ședința de constituire a Asociației Muzeistice a comitatului Sălaj. Cu această ocazie avocatul Szikszai Lajos face publică intenția de a dona colecția personală structurată pe cinci domenii (documente, monede, ceramică, monumente din piatră şi bronz, exponate paleontologice) viitorului muzeu din urbea de la poalele Meseșului. Colecţia a fost expusă în câteva săli din clădirea Prefecturii (actualul sediu al Primăriei Zalău), însă mare parte din ea se pierde în vâltoarea evenimentelor din toamna anului 1918.
- Pe aceleași coordonate se înscrie și apelul profesorului Victor Russu, care militează pentru înființarea Societății arheologico-istorice a Silvaniei, în scopul redactării unei monografii istorice a Țării Silvaniei (obiectiv pe care-l va realiza prin publicarea în anul 1890 a volumului „Silvania antică”- o adevărată lucrare de erudiție arheologică), dar și de înființare a unui muzeu, acest ultim deziderat nefiind atins nici atunci dar nici mai târziu.
- În anul 1923 ASTRA, prin președintele Nicolae Cristea reunește ceea ce a mai rămas din colecția Szikszai cu o colecție muzeală școlară, organizând astfel cu aproximativ 100 de obiecte cu valențe istorice un nucleu de muzeu. Ajuns în fruntea Despărțământului central județean al ASTREI, Leontin Ghergariu va obține o clădire pentru Casa Culturală a „Astrei” unde au fost amenajate și spații pentru un viitor muzeu în care au fost expuse alături de ceea ce a mai rămas din colecția Szikszai și artefacte descoperite la Porolissum ca urmare a reluării cercetării științifice din acest important sit arheologic sub conducerea profesorului Constantin Daicoviciu. Evenimentele nefaste din toamna anului 1940 fac să se piardă și de această dată bună parte din obiectele expuse.
 |
| Clădirea veche în care a funcționat Muzeul din Zalău. Sursa foto: www.muzeuzalau.ro |
- Prin decizia nr. 3438 din 15 mai 1951 este înființat muzeul din Zalău, beneficiind de patru încăperi modeste la etajul clădirii de pe strada Crinului, nr.1. În evoluția muzeului din Zalău se disting mai multe etape: 1951-1955; 1956-1965; 1966-1976 și 1976-1986, când are loc ultima reorganizare a expoziției de bază, cu unele modificări după 1989, în ceea ce privește regimul comunist din România. În anul 1951 Vasile Lucăcel primește funcția de director al instituției muzeale nou create și începe activitatea de colecționare a pieselor și de organizare a expoziției de bază. Un muzeograf (director) și o supraveghetoare vernisează, la 1 august 1952, prima expoziţie de bază a muzeului în două din cele patru spaţii alocate, beneficiind de o suprafață de expunere de aproximativ 72 m².
- Ca urmare a creşterii colecţiilor prin donaţii (Leontin Ghergariu, Ana Teleki), achiziţii (Silviu Papiriu Pop, Szekely Bella), cercetări arheologice în principalele situri din judeţ dar şi prin alocarea unui nou spaţiu expoziţional (actuala locaţie) în intervalul de timp 1956-1976 au loc trei reorganizări semnificative a expoziţiei de bază (1956, 1961, 1971).
 |
| Sursa foto: www.muzeuzalau.ro |
- Începând cu anul 1955 s-au primit, în mai multe etape, pentru organizarea expoziției de bază a muzeului, câteva încăperi în actualul sediu, din strada Unirii nr. 9, clădirea fiind repartizată muzeului în 1969, când se fac reparații capitale și începe amenajarea unei noi expoziții de bază cu trei secții distincte: istorie veche (arheologie), artă populară (etnografie) şi artă plastică. Noul muzeu își vernisează expozițiile în anul 1971, luna august și nu suferă modificări importante până în anul 1986.
 |
| Sursa foto: www.muzeuzalau.ro |
- O nouă organizare a expoziției de bază are loc în anul 1986 când în actuala clădire vor rămâne exponate aparținând istoriei și etnografiei. Colecția de artă contemporană a fost îmbogățită în chip fericit cu donația maestrului Ioan Sima. Ea beneficiază de un spațiu nou situat pe strada Gheorghe Doja, nr. 6, în fosta clădire a Băncii Naționale, cunoscut sub denumirea de Galeria de Artă „Ioan Sima”, căruia i se va adăuga un nou corp de clădire ce va adăposti arta contemporană românească. Galeria a fost deschisă publicului vizitator începând cu data de 9 iulie 1981.
- În locul expoziției de artă plastică se înființează expoziția de istorie contemporană, cuprinzând așa-numita „epocă de aur”, conform uzuanțelor epocii, pe 1/3 din spațiul total de expunere existent în muzeu. În această formă expoziția de bază a fost vernisată la 9 mai 1987 și s-a păstrat până în decembrie 1989. În 1990 expoziția de bază s-a reorganizat, în măsura posibilităților, sălile „epocii de aur” devenind sală de expoziții temporare și depozit.
- Din anul 1990 până în prezent, din cauza tranziției și a crizei financiare nu s-a întreprins o reorganizare capitală a expoziției de bază până în anul 2010, când imobilul secției de Istorie „Vasile Lucăcel” din strada Unirii nr. 9 a intrat într-un proces de reabilitare capitală, ocazie cu care se va reorganiza și expoziția de bază, în conformitate cu noile cerințe ale publicului vizitator. La rândul ei, clădirea Galeriei de Artă „Ioan Sima” a fost restaurată în perioada 2007-2009.
 |
| Sursa foto: www.muzeuzalau.ro |
- În perioada 2010-2014 clădirea secției de istorie „Vasile Lucăcel” s-a aflat în reabilitare totală. Tot în această perioadă au fost construite laboratoare moderne de conservare și restaurare. Odată cu reabilitarea clădirii a fost reorganizată și expoziția de bază, fiind redeschisă publicului vizitator pe data de 15 mai 2014, cu ocazia Zilelor Muzeului.
- La conducerea instituției s-au aflat, de la înființare până în prezent, următorii muzeografi sau cercetători științifici: Vasile Lucăcel (1951-1983); Alexandru V. Matei (1983-1999) și (2008-2010); Dumitru Gheorghe Tamba (2000-2006); Elena Musca (2006-2008) și Corina Bejinariu din anul 2010.
La ceas aniversar, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău încearcă (și aș îndrăzni să spun că și reușește) să vină în întâmpinarea publicului cu expoziții interesante, inedite. În ultimii 2-3 ani am participat ca unul care iubește istoria, la multe din vernisajele expozițiilor temporare găzduite la cele două secții ale muzeului. Este de remarcat și deschiderea pe care o au angajații muzeului față de actul educațional. Am participat personal cu elevii mei la câteva astfel de activități, desfășurate fie în spațiile muzeale fie în școala noastră și de fiecare dată feed-back-ul a fost unul pozitiv.
Chiar în aceste zile, muzeul a ieșit în stradă. Sub sloganul Pe platoul din fața Prefecturii Sălaj, au fost expuse panouri cu istoria muzeului și cu imagini din diferite perioade. Nu puțini au fost zălăuanii care s-au oprit din goana lor cotidiană pentru a vedea imaginile. Totul într-o acțiune de promovare a muzeului și a evenimentului ”Noaptea Muzeelor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu