joi, 21 aprilie 2022

Introducere în simbolistica răstignirilor sălăjene

Răstignirile sălăjene, acele cruci mari, de lemn, sunt mărturii vii ale credinței locuitorilor localităților județului. Fie că sunt amplasate în curtea bisericilor, în cimitire, la intersecția drumurilor, în curțile oamenilor sau în hotarul satelor, acestea au diverse roluri: de aducere aminte, de delimitare a unor terenuri etc. Și, evident, au un rol apotropaic. Cele mai multe datează de la jumătatea secolului XX, dar mai pot fi întâlnite și câteva din perioada interbelică, sau, mai rar, de dinainte de 1900. Aproape toate răstignirile, au gravate pe lemnul vertical al crucii, diferite simboluri de factură biblică, majoritatea dintre ele făcând aluzie la evenimentele din Săptămâna Patimilor. În materialul de față, ne vom apleca asupra acestor simboluri, într-o primă încercare de deslușire a acestora. Nu avem pretenția că vom epuiza subiectul, de altfel studiul nostru se bazează doar pe cele peste 130 de răstigniri și troițe, din aproape 100 de localități, pe care le-am fotografiat de-a lungul anilor. Acestea sunt distribuite pe aproape întreg teritoriul județului Sălaj, așa că putem spune că acest eșantion este reprezentativ din punct de vedere al răspândirii geografice.




Asupra acestor cruci de lemn monumentale, se pot face câteva observații. În primul rând, în materialul de față vom folosi termenul de ”răstignire” ( sau ”răstănire”) așa cum este folosit el prin satele de pe Valea Someșului, dar și în alte părți ale județului. Termenul provine din slavonul rastegnati însemnând literar a întinde, a trage, a chinui pe cineva pironindu-l cu brațele și picioarele pe cruce. Este ceea ce romanii numeau crucificare (crucifigere în latină). De aici și denumirea dată crucilor mari (de lemn) ce-L reprezentau pe Christos cel răstignit. Vom folosi acest termen, ”răstignire” referindu-ne în special la crucile de lemn, nu și la cele moderne, de beton sau fier, care nu fac obiectul studiului nostru. De asemenea nu ne vom concentra asupra ”troițelor”, care în Sălaj reprezintă monumente cu rol similar dar având formă diferită, având trei brațe, trei cruci.

Din punct de vedere constructiv, avem două categorii de răstigniri. În prima categorie, Isus cel răstignit este realizat sub formă de cospus (crucifix) fiind de regulă sculptat în lemn , sau mai nou turnat în metal. Acest tip de răstigniri se regăsesc mai ales la răsărit de Munții Meseș, o hartă a acestora fiind realizată de către istoricul Bogdan Ilieș. Chiar dacă apartenența unor astfel de răstigniri la un anumit cult creștin este incertă, credem că acestea sunt de inspirație apuseană, catolică. Aceste răstigniri ”corpus” ar merita toată atenția specialiștilor, multe dintre ele fiind într-o stare avansată de degradare. Acest lucru se poate explica, pe de o parte, prin faptul că biserica dominantă nu mai este cea greco-catolică care permite reprezentarea tridimensională a lui Isus, iar pe de altă parte prin faptul că nu mai există meșteri care să realizeze astfel de reprezentări, sau dacă există, nu au mai avut solicitări în acest sens. 

Harta răstignirilor vechi realizată de către istoricul Bogdan Ilieș

A doua categorie de răstigniri, cele mai numeroase de altfel, au imaginea lui Isus cel răstignit pictată pe o tablă, decupată pe contur, aceasta fiind apoi fixată pe lemnul crucii. Aproape toate răstignirile, au o protecție din tablă, mai rar din lemn, în general sub forma unui arc de cerc sprijinit pe brațele laterale și pe partea superioară a lemnului vertical. Uneori, acoperișul este sub formă triunghiulară. Acesta, mai ales dacă este realizat din tablă, este ornat cu tot felul de elemente ale căror semnificație nu o înțelegem pe deplin, dar aici se găsește, de regulă anul realizării sau cel al reparației. Unele sunt motive florale, altele geometrice; la unele răstigniri sunt agățați clopoței, la altele sunt decupate din tablă sau aplicate păsări (probabil porumbei). La aproape toate răstignirile, apar ”cei doi mari luminători” Soarele și Luna. Uneori aceștia sunt aplicați sau desenați pe brațul orizontal al crucii, alteori sunt pictați alături de stele pe partea inferioară a acoperișului. Tot ca un element ce ține de construcția răstignirii, este acea tablă pictată cu chipul a două personaje, aplicată sub imaginea lui Isus. Mai rar această tablă e realizată din lemn, sau și mai rar, sunt două statuete.  Conform tradiției, aceste personaje ar trebui să-i reprezinte, pe de o parte pe Fecioara Maria, iar pe de altă parte pe ”apostolul iubit” Ioan. Uneori însă, personajele par a fi amândouă feminine, în acest caz pot reprezenta femeile mironosițe. În unele cazuri, sunt reprezentanți îngeri sau arhangheli.


Printre răstignirile inventariate, am descoperit câteva, puține la număr, ce datează dinainte de 1900. Astfel, cea mai veche răstignire, dintre cele găsite de noi, este cea din Bulgari (1882), urmată de cea din Miluani (1886). La Cuzăplac există o răstignire din 1901, iar la Lozna din 1907.  Din perioada interbelică datează răstignirile din Deleni (1923), Chechiș (1923, 1927), Iaz (1926, 1935), Chichișa (1929), Cuciulat (1930, 1931) și Ugruțiu (1934). 

Însă, ceea ce face obiectul studiului de față, sunt simbolurile reprezentate pe lemnul vertical al crucii. Aceste simboluri, în marea lor majoritate de factură biblică, sunt fie sculptate direct pe lemnul crucii, fie sunt aplicate, în această ultimă variantă fiind realizate din metal. În unele cazuri, simbolurile sunt scoase în evidență prin vopsirea lor. Nu ne este clar dacă așa au fost de la început, sau au fost vopsite ulterior, cu ocazia diferitelor etape de renovare a răstignirilor. 

Simbolul (din latinul symbolum) reprezintă, conform DEX, indirect, în mod convențional sau în virtutea unei corespondențe analogice, un obiect, o ființă, o noțiune sau o idee. Și cum răstignirea în sine este simbolul crucificării lui Isus, este firesc să asociem imaginilor sculptate ori desenate o simbolistică ce are legătură cu patimile și jertfa Mântuitorului. De cele mai multe ori, printre simbolurile de pe lemnul crucii întâlnim obiectele torturii (ciocan, piroane, sulița, cununa de spini). Alteori întâlnim simboluri ce fac trimitere la faptele descrise în Evanghelii (cocoșul, pâinile și peștii, potirul, cei 30 de arginți, cina cea de taină, ceasul etc). Aceste simboluri sunt cele mai frecvente. Sunt însă și răstigniri, pe care, meșterul pare să-și fi dat frâu liber imaginației (palmele, șarpele, unelte de tâmplărie, personificări ale morții, etc.) Mai rare sunt acele răstigniri pe care apar și scene din Vechiul Testament (scena în care Cain îl ucide pe Abel, patriarhul Avraam). De asemenea, rare sunt și răstignirile pe care meșterul a reprezentat mai mult sau mai puțin naiv, personaje, în special din ciclul patimilor (Isus, soldații, Iuda în postura de trădător sau de spânzurat etc.).

În fondul Leontin Ghergariu al Serviciului Județean Sălaj al Arhivelor Statului, se găsesc două schițe ce reproduc fidel patru răstigniri. Par a fi răstigniri de hotar, acestea având un gard în jurul lor. Se pot distinge diferitele tipuri constructive și se remarcă înălțimea mare a acestora. Imaginile ne-au fost puse la dispoziție, cu generozitate, de istoricul Bogdan Ilieș.

Schițe ale unor răstigniri. Sursa: Serviciul Județean Sălaj al Arhivelor Statului.
Fondul Leontin Ghergariu 


Printre răstignirile inventariate de noi, se remarcă asemănări stilistice în funcție de arealul geografic în care se găsesc. Se poate spune că au existat un fel de reproducere, de imitație, după un prim model. Sunt și răstigniri care par a ieși din tipare, pe care le vom prezenta separat.

Fără a avea pretenția că am epuizat subiectul, prezentăm în continuare o listă a celor mai importante simboluri identificate pe răstignirile sălăjene. Ordinea prezentării acestor simboluri este aleatorie:

Potir / pahar: poate simboliza paharul ce i-a fost dat lui Isus. ”Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” (Luca 22:42). Potirul, dacă este însoțit și de o linguriță, simbolizează paharul împărtășaniei, ritual stabilit de Isus cu ocazia Cinei celei de Taină. În unele reprezentări (Bădăcin de exemplu) din potir iese vită de vie, aluzie clară la trupul și sângele lui Christos. Pe o răstignire din Bercea, sub potir / pahar, apare textul: ”Paharul pe care-l beau Eu, voi nu-l puteți bea”. 


30 de arginți
: simbolul apare pe mai toate răstignirile sălăjene. Este prețul cu care Iuda, l-a vândut pe Isus. Arginții sunt, de regulă, reprezentați sub forma a trei coloane de discuri suprapuse. Uneori apare și punga iar alteori apare numărul 30.


Scara: Pe multe dintre răstigniri apare scara, fie singură, fie asociată cu lancea sau cu alte unelte ce amintesc de supliciul Mântuitorului. Se spune că un soldat s-a folosit de scară pentru a duce spre buzele lui Isus buretele din vârful suliței, îmbinat cu oțet. Pe de altă parte, cu sulița au străpuns coasta Mântuitorului, iar scara a fost folosită pentru a-l da jos de pe cruce.


Ciocanul și cuiele: sunt unelte ale supliciului; cu un ciocan au fost bătute piroanele care l-au țintuit pe Isus pe cruce. În unele reprezentări, mai apar și alte unelte: securea, nicovala, cleștele.


Sabia: posibil aluzie la sabia cu care Simon Petru a tăiat urechea unuia dintre soldații Sinedriului trimiși să-l aresteze pe Isus. ”Dar Simon-Petru, având sabie, a scos-o și a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea; iar numele slugii era Malhus. Deci a zis Isus lui Petru: Pune sabia în teacă, nu voi bea oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?” (Ioan 18:10-11)




Tablele legii: reprezentate ca două coloane pe care sunt scrise cu cifre romane numerele de la I la X, fac trimitere spre cele 10 porunci de pe tablele lui Moise. Prezența lor pe lemnul crucii poate semnifica faptul că prin Isus, omenirea a primit o lege nouă, un legământ nou.

Biserica: casa cu cruce deasupra nu poate fi decât simbolul Bisericii (ex. Romita). Tot o biserică e și construcția stilizată de pe răstignirea din Stana. Posibil ca meșterul să facă aluzie la Ierusalimul ceresc.

Cădelnița:
 obiect de cult, cădelnița simbolizează umanitatea lui Isus, focul reprezintă Dumnezeirea acestuia iar fumul de tămâie simbolizează Duhul Sfânt. Uneori cădelnița apare însoțită de două lumânări (la Bălan de exemplu)


Ceasul: fixat de regulă să indice ora 3, ca aluzie la ”ceasul al treilea”. ”Când l-au răstignit era ceasul al treilea... ”. (Marcu 15:25). Ceasul mai poate să indice ora 6 – ”Iar când a fost ceasul al șaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până în ceasul al nouălea” (Marcu 15:33) sau ora 9 – ”Și la al nouălea ceas, a strigat Isus cu glas mare...” (Marcu 15:34). În unele reprezentări ceasul este ”împodobit”, având forma unui ceas cu cuc.

Cocoșul: aluzie la lepădarea lui Petru. Scena, prin care Petru s-a lepădat de 3 ori de Isus, este descrisă în Evanghelia după Matei 26:69-75. Și așa cum a prezis Mântuitorul, la cântatul cocoșului, Petru și-a amintit de cele spuse de acesta.


Crucea: apare deseori sculptată sau desenată pe partea frontală a lemnului vertical, de regulă în partea superioară a acestuia. Un model de cruce ”de tip celtic” apare pe o răstignire din Cristolțel.


Soarele, Luna și stelele: întreg Universul a fost martor la drama de pe Golgota. Așa că din reprezentările simbolice de pe lemnul crucii, ”luminătorii cei mari” – descriși la facerea lumii sunt prezenți și la sfârșitul omenesc al lui Isus. Când sunt personificate, astrele au o figură tristă. Pe una dintre răstigniri (la Cristolțel) este posibil ca cercul mare aflat lângă cercul mic să simbolizeze Soarele și Luna


Candela: are de regulă 3 brațe. Nu este Menorah din tradiția iudaică, aceasta având șapte brațe. Candela creștină, cu trei brațe (trikion) simbolizează Sfânta Treime. Sunt și exemple (Gârbou) unde apar și două lumânări.


Șarpele: aluzie la ”cel viclean” prin care păcatul a venit în lume, prin ispitirea Evei. De regulă, pe acele răstigniri în care apare reprezentat șarpele, acesta este în partea de jos, la baza crucii. (ex. Răstolțu Mare).


Ultima cină: sau Cina cea de Taină – ultima masă pe care a luat-o Isus cu ucenicii săi înainte de a fi prins, judecat și răstignit – apare reprezentată pe câteva răstigniri sălăjene (de exemplu pe Valea Almașului). Dacă pe o troiță din Fildu de Sus, meșterul a sculptat efectiv scena cu apostolii, pe o altă răstignire, ultima cină este simbolizată printr-o masă pe care se află pâine, pahar și tacâmuri. O scenă ce sugerează Cina cea de Taină apare și pe o răstignire din Cuciulat.


Cinci pâini și doi pești: reprezentare frecventă ce apare pe răstignirile sălăjene, cu trimitere la miracolul prin care, cu doar cinci pâini și doi pești, Isus a hrănit mulțimile adunate să-l asculte (Matei 14: 13-21). Pâinile sunt reprezentate, de regulă, sub forma unor cercuri. La Gârbou, pe o troiță, pâinile sunt reprezentate în stil modern, ca niște franzele...


Isus: sunt rare reprezentările lui Isus, printre simbolurile de pe lemnul crucii. De altfel, Mântuitorul este personajul central al răstignirii, El apărând în postura de răstignit, fie că vorbim de reprezentarea sub formă de corpus, fie că vorbim de reprezentarea pe tablă. De aceea, o altă reprezentare a lui Isus este rară. Totuși, în zona Țării Călatei, zonă de confluență română-maghiară, apar astfel de reprezentări. De exemplu, la Cuzăplac, în partea de sat ce duce Ruginoasa, o răstignire Îl are pe Isus reprezentat între doi soldați. Fiecare dintre personaje apare pe câte o latură a lemnului crucii. O reprezentare similară, însoțită de textul ”iată Omul” apare și pe răstignirea din Sânpetru Almașului, dar și pe o răstignirea din Ugruțiu sau pe una din Stana.


Fecioara Maria: reprezentare rară pe lemnul crucii. În unele situații (La Bercea de exemplu), Sfânta Fecioară apare sculptată pe lemnul crucii, alături de textul ”mama Domnului”. Și pe una din răstignirile de la Cuzăplac, apare un personaj feminin ce nu poate fi, în acel context, decât Maria mama lui Isus.


Moartea:
 simbolul binecunoscut al morții, reprezentată printr-un craniu apare pe o răstignire din Ugruțiu. Simbolul este sculptat la baza crucii, la fel ca și șarpele ce apare pe alte răstigniri. ”Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând...” se cântă în biserici de Paște.


Satana / Dracul: la baza crucii, acolo unde era reprezentat și șarpele, apare un personaj ce duce spre ”drac” / ”cel rău” / ”Satana”. Este reprezentat grotesc, cu cap mare și urechi mari, cu un rânjet ce inspiră teamă (ex. Borza). Și simbolul de la Răstolțu Deșert poate face trimitere la ”cel rău”.

Iuda: Sunt câteva răstigniri (Bădăcin, Pericei) în care, lângă cei 30 de arginți, apare silueta unui om negru alături de textul ”Iuda vânzătorul”. Pe alte răstigniri, deși nu există o legendă, anumite personaje sugerează că este vorba de Iuda vânzătorul. De exemplu o răstignire din Chechiș, apar două personaje ce stau față în față. Scena poate sugera sărutul lui Iuda – semnul prin care Iuda îl face cunoscut pe Isus soldaților. (Luca 22:3). O scenă similară apare și pe o răstignire din Cuciulat. 


Spânzuratul (Iuda): sunt câteva răstigniri în care, apare un personaj cu un ștreang la gât. (răstignire din Creaca). Este aluzie la legenda potrivit căreia Iuda, apostolul care l-a vândut pe Isus, s-ar fi spânzurat. Scena apare pe o răstignire din Cuciulat dar și pe o alta la Miluani. ”Atunci Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău și a dus înapoi cei treizeci de arginți la conducătorul preoților și la bătrâni zicând: am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat! Ei i-au răspuns: ce ne pasă nouă, treaba ta! El a aruncat arginții în Templu și a plecat. Apoi s-a dus și s-a spânzurat.” (Matei 27: 3-5)


Omul negru: simbol ciudat, ce apare pe o răstignire din Adalin. E ciudat datorită culorii negre a personajului. Pe cap, acesta pare a purta o mitră cu cruce. Să fie o reprezentare a preoției, iar cineva cu inițiativă să fi aplicat ulterior neinspirat culoarea neagră? Sau să facă trimitere la Irod și Pilat, personaje pe care pictorul a vrut să le coloreze în negru, la fel ca și șarpele? 


Omul cu crucea: scena apare pe o răstignire din Chechiș și poate face trimitere la episodul de pe Via Dolorosa, în care Simon din Cirene este obligat de soldații romani să ducă crucea lui Isus. O altă posibilă explicație a simbolului, este aceea că fiecare dintre noi avem de dus câte o cruce. Pe de altă parte, scena l-ar putea reprezenta chiar pe Isus. ”Pe când îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus (Luca 23:26)


Preot (?): reprezentare rară a unui personaj ce pare a fi un preot, judecând după îmbrăcăminte și și după crucea din mână (Miluani). Un alt personaj, apare îngenuncheat la picioarele acestuia, sugerând taina spovedaniei și a împărtășaniei. (Treznea)


Cain și Abel: Sunt reprezentări rare, dar apar pe câteva răstigniri de pe Valea Almașului. Scena biblică în care Cain îl omoară pe Abel, este reprezentată de regulă la baza crucii. Numele ucigașului apare uneori și sub forma ”Kain”, iar cel al fratelui său ucis ”Avel”.


Călăul: reprezentare sub chipul unui personaj înfricoșător (Borza, Racâș). Chiar și personajul ce pare a avea o secure în mână, face trimitere spre călău (Chechiș).


Mâna și potirul: pe mai multe reprezentări (mai ales pe Valea Almașului) unul dintre simbolurile de pe lemnul crucii este palma (sau palmele). Să fie aluzie la palmele Mântuitorului arătate lui Toma necredinciosul? Sau să fie aluzie la palmele primite de Isus batjocorit de soldații romani? De altfel, o pereche de palme cu degetele răsfirate, apare pe portalul bisericii de lemn din Hida.


Mâna cu biciul: acest simbol, ce face referire la biciuirea lui Isus de către soldații romani, apare și el reprezentat pe mai munte răstigniri. Pe o răstignire (Gârbou) palma lângă ceea ce pare a fi un bici, are aceeași semnificație.

Mâna cu punga: pe răstignirea de la Cristolțel, o mână pare să sugereze că ar avea o pungă cu bani. Este simbolul vânzării lui Isus de către Iuda. Un simbol similar apare la Buciumi, Preluci sau Gârbou.


Pasărea sufletului: În culturile precreștine, se credea că după moarte, sufletul se transformă într-o pasăre (păun). Treptat păunul a devenit porumbel, iar simbolistica păgână a pătruns și în creștinism. Sunt cunoscuți stâlpii funerari din zona Țării Hațegului, ce au deasupra imaginea unei păsări. Acest simbol l-am găsit pe doar două răstigniri din Sălaj: la Stâna, la baza unei răstigniri apare ceea ce pare a fi un porumbel ce stă pe un copac cu trei ramuri (pomul Vieții ?), iar la Gârbou, pe o răstignire din hotar, pasărea stă pe un vrej înflorit. Așezarea simbolului la baza crucii, adică în zona rezervată morții, nu poate avea altă explicație decât aceea că reprezintă pasărea-suflet.


Motive vegetale / florale: cele mai des folosite motive vegetale, cu rol ornamental, sunt vița de vie (ex. Ruginoasa, Meseșenii de Sus, Cernuc, Bocșița) sau vrejul cu flori (Răstolțu Mare, Pericei, Chechiș). Și motivele geometrice, în special șirul de romburi, pot fi întâlnite în ornamentica răstignirilor.


Mesaje text: pe unele răstigniri apar și mesaje text, de regulă sunt citate din Evanghelii:  ”Să se răstignească” (Sânpetru Almașului); ”Iată Omul” (Sânpetru Almașului); ”Ăsta e Omul” (Ugruțiu); ”Pacea Mea o las vouă, zice Domnul” (Bercea); ”Paharul pe care-l beau Eu voi nu-l puteți bea” (Bercea). Interesante sunt cele două răstigniri din Cuzăplac, care au lungi citate din Biblie scrise pe lemnul crucii. Pe una dintre răstigniri scrie:  ”Într-adevăr cuvîntul crucii pentru cei ce pier e nebunie, pentru noi însă cei ce ne mîntuim este puterea lui Dumnezeu. 1 Cor 1-18”; ”Și Isus strigând cu glas tare a zis: Părinte în mîinile tale încredințez duhul meu și aceste zicînd și-a dat duhul. Luc.23”.  Pe cealaltă răstignire apar textele: ”Deci ostași și comandantul și slujitorii iudeilor au prins pe Isus și l-au legat. Ioan 18”; ”Și era acolo un vas plin cu oțet iar cei care îl loviseră punînd în vîrful unei trestii de isop un burete înmuiat în oțet l-au dus la gura lui. Ioan 19.29.”; ”Deci după ce a luat oțetul Isus a zis săvîrșitu-sa și plecîndu-și capul și-a dat duhul. Ioan 19.30”. Am păstrat grafia vremii, cu ”Δ în loc de ””. În schimb am pus cratimele, acestea lipsind din text.


Unelte de tâmplărie: pe unele răstigniri apar unelte de tâmplărie (rindea, firez, secure), probabil aluzie la meseria lumească a lui Isus. (ex. Pericei)

Soldatul: sutașul sau centurion - în armata romană, era comandant peste 100 de soldați, de aici denumirea de sutaș. Poate fi aluzie la vindecarea de către Isus a slugii unui sutaș (Matei 8:5-13, Luca 7:1-10). Poate fi și un soldat care păzea crucea de pe Golgota. (Sînmihaiu Almașului)


Omul cu sabia: la baza unei răstigniri (Cuciulat) apare un personaj cu sabia ridicată. Ar putea fi apostolul Simon Petru, cel care a scos sabia și a tăiat urechea unuia dintre soldații ce au venit să-l aresteze pe Isus.

Mâinile încrucișate (?): un simbol interesant, a cărui simbolistică ne scapă, apare pe o răstignire din Ciglean. Pare a fi o mână ridicată ce este prinsă din încheietură de o altă mână. E ca și cum cel care a desenat simbolul ar fi vrut să spună ”nu ridica mâna la aproapele tău”.

Floarea Vieții: Pe câteva răstigniri este prezentă și ”floarea cu șase petale” ( numită uneori și ”floarea vieții”) – simbol ancestral ce se află sculptat pe porți, lăzi de zestre sau frontoane de casă.  (ex. Peț, Adalin, Bălan)


I.N.R.I: Toate răstignirile au inscripționat, deasupra imaginii lui Isus, literele I.N.R.I – acrostihul biblic pentru ”Isus din Nazaret (sau Nazarineanul) Regele Iudeilor”  traducerea expresiei latinești ”Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum”. Episodul apare descris în Evanghelia după Ioan: ”Și Pilat a scris și un titlu și l-a pus pe cruce. Și era scris ”Isus Nazarineanul, Regele Iudeilor” (Ioan 19:19). Pe o singură răstignire, cea din cimitirul Băbeni, textul apare în trei limbi: ebraică, greacă și latină.


Desigur, am mai fi multe alte simboluri ce ar merita prezentate. Promitem să revenim, pe măsură ce vom identifica și alte răstigniri. Deocamdată ne vom mărgini în a prezenta trei răstigniri, care, din punctul nostru de vedere sunt deosebite, fie prin încărcătura de simboluri, fie prin ineditul acestora.

Răstignirea din hotarul localității Cristolțel. Aflată înainte de a ajunge în satul Cristolțel din comuna Surduc, este una dintre răstignirile cu cele mai multe și mai stilizate simboluri. Acestea se disting clar, fiind vopsite în alb. Simbolurile acoperă cea mai mare parte din lemnul vertical al crucii, pe trei dintre laturile acesteia. Registrele sunt despărțite prin câte trei rânduri de linii orizontale. 


Răstignirea din Borza. Aflată la o răspântie de drumuri, aproape de biserică, răstignirea de la Borza (comuna Creaca) are printre cele mai ciudate simboluri. A fost ridicată, conform inscripției, la 18 aprilie 1930. Unele sunt cele clasice: ceasul, cocoșul, tablele legii; dar altele sunt inedite: dracul, călăul etc. Răstignirea necesită o atenție deosebită, o parte dintre simboluri fiind deteriorate.  

Răstignirea din Miluani. Este, fără îndoială, una dintre cele mai misterioase, prin simbolurile și personajele reprezentate, dintre răstignirile sălăjene. Este situată în curtea bisericii din localitatea Miluani (comuna Hida). Palmele deschise (la fel ca și pe portalul bisericii de lemn din Hida), cei 12 (apostoli?) ce încadrează pe Isus cel mort, personajul ce stă pe scaun (Pilat?), personajul cu barbă (patriarhul Avraam?) sau personajul cu cioc alb - aluzie la ”doctorul ciumei” - iată câteva simboluri a căror ”descifrare” pare dificilă. 


Răstignirea din Gârbou. Deocamdată este singura răstignire ce are scenele biblice și simbolurile pictate. Este situată între satele Fabrica și Gârbou, aproape de locul numit Podul Mare. După unele surse ar data de la 1900, fapt greu de probat. Una dintre picturi este inedită, o pasăre ce pare a fi porumbel, stă pe un vrej înflorit. Poate fi simbolul păsării-suflet. 



Despre răstignirile sălăjene, am mai scris de-a lungul timpului:


 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...