Legende Urbane: Un rege la Zalău, acum 300 de ani

Zalăul, ca de altfel multe alte orașe, ascunde multe ”enigme ale istoriei”. Are locuri încărcate de istorie, pe care cultura orală a localnicilor le-a transformat în legende, în mituri. Multe dintre ele rămân necunoscute publicului larg, fiind accesibile specialiștilor. Altele sunt cunoscute de cei mai mulți dintre locuitorii orașului. Unul dintre locurile legendare ale orașului, se găsește chiar în centrul istoric al Zalăului, pe actuala stradă Corneliu Coposu, pe care majoritatea celor de vârsta a doua și a treia o cunosc sub numele de Király Utca - Strada Regelui. Acolo, mai sus puțin de clădirea Spitalului, o casă ce pare destul de veche, atrage atenția. Poate și pentru că e vopsită în două culori stridente de către cei doi proprietari care o împart, deși clădirea figurează ca și clădire de patrimoniu. Sau poate că atenția trecătorilor este atrasă de o placă comemorativă, de mari dimensiuni, încastrată în perete. Pe placă scrie în limba maghiară textul ”E HÁZ BOLTOZATOS SZOBÁJÁBAN SZÁLLOTT MEG XII.KÁROLY SVÉD KIRÁLY 1714 XI/9” - ”În camera cu boltă a acestei case a poposit Regele Carol al XII-lea al Suediei în 1714 XI/9”.

E clar că este vorba de un Rege, nu de unul oarecare ci de chiar regele Carol al XII-lea al Suediei, cel pe care Voltaire îl numea ”omul cel mai extraordinar din istorie”. Intrigă faptul că despre popasul regelui suedez la Zalău se știe puțin sau chiar deloc. Iar dacă se știe câte ceva, e doar în mediile culturale maghiare, de parcă cetățenii români ai orașului n-ar fi interesați de istoria acestuia. Recunosc faptul că și eu eram la fel de ignorant, că nu știam până în urmă cu 2-3 ani nici măcar de existența acelei case. Am aflat despre acest eveniment ce poate fi considerat istoric, din albumul ”Zalău - locuri de poveste” realizat de către Primăria Municipiului Zalău în colaborare cu Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, abia în anul 2012. Articolul referitor la Casa Zoványi (așa cum mai este cunoscută casa pe care se află plăcuța), are ca sursă documentară cartea lui Szilágyi Ferenc  - ”Zilah Történelméből” (Din Istoria Zalăului) apărută în 1869. Istoricul, profesorul și ziaristul Szilágyi Ferenc (1797-1876) născut în Cluj (Kolozsvár) afirmă în cartea respectivă: ”Carol XII - regele Suediei - în drumul său prin Ardeal, a ajuns în orașul Zalău în a doua săptămână a lunii noiembrie a anului 1714, într-o stare precară de sănătate”. Regele Carol ar fi locuit în casa protopopului reformat Zoványi György (1656-1758) episcop de Debrecen, care ar fi slujit și la Zalău. Casă care nu se mai păstrează dar a cărei imagine apare în monumentala monografie a lui Petri Mór  - ”Szilágy Vármegye Monographiája” dar şi în cartea lui Szilágyi Ferenc.

Casa Zoványi - pe care este amplasată plăcuța

Casa în care se presupune că a poposit pentru o noapte Regele Carol al XII-lea al Suediei

Cartea lui Szilágyi Ferenc  - ”Zilah Történelméből”  este semnalată și de săptămânalul Vasárnapi Ujság ce apărea la Budapesta în 24 octombrie 1869 care-i face o recenzie.

recenzia cărţii lui Szilágzi Ferenc

În multe alte surse, care mai toate se bazează însă pe cartea lui Szilágyi Ferenc, se afirmă faptul că într-adevăr, regele Carol ar fi poposit la Zalău în noaptea de 9/10 noiembrie 1714, în timp ce se îndrepta spre Suedia. Ba mai mult se speculează că Regele Carol al XII-lea și protopopul reformat Zoványi György se cunoșteau dinainte și că de aceea ar fi ales să rămână în casa acestuia. Așa s-ar explica și denumirea veche a străzii, Király utca. 

Sunt şi păreri care consideră că lucrurile nu stau chiar aşa. De exemplu preotul reformat Zsigmond Attila din localitatea Fughiu județul Bihor,doctorand al Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu tematica istoria bisericii reformate din Sălaj în secolele XVI-XIX și care s-a ocupat ani de zile studiind biografia protopopului Zoványi György, consideră că acesta nu s-a întâlnit cu regele Carol al XII-lea. Zsigmond Attila: ”Rezultatul cercetărilor mele este că întâlnirea dintre regele suedez nu a avut loc, cauza principală fiind faptul că în acel an preotul era încă la Șimleu Silvaniei, el fiind ales la Zalău numai în anul următor în 24.05.1715. Motivul presupusei convorbiri dintre cei doi avea să se bazeze pe vechea loc cunoștință din studenția din Olanda, aceasta fiind o altă ficțiune, fiindcă Carol nu a studiat niciodată la această universitate. Toate acestea au fost publicate amănunțit într-un studiu apărut în 2008.” Studiu intitulat ”Zilah, Király utcza 34 Találkozott-e Zoványi P.György XII Károllyal?” a apărut în prestigioasa revistă Erdélyi Múzeum.

Dacă regele Carol al XII-lea al Suediei și presupusa lui gazdă Zoványi György nu s-au întâlnit, se pune firesc întrebarea de ce este instalată acea placă comemorativă la Zalău. În ce an a fost instalată și de când actuala stradă Corneliu Coposu (fosta Republicii) și-a schimbat numele din Tyúkól utca (Tyúkól - coteț de găini) în Király utca. Am căutat câteva ore bune în Biblioteca Documentară a casei Corpului Didactic Zalău (fosta bibliotecă a Colegiului reformat Wesselényi) un răspuns la această întrebare, ajutat de profesorul László László și jurnalistul Daniel Mureșan. Am pornit cu presupunerea că placa de la Zalău datează din 1914, la fel ca plăcile similare de la Debrecen și Budapesta care atestau trecerea regelui suedez prin acele orașe. În 1914 se împlineau 200 de ani d ela călătoria regelui. Singurele indicii au fost acelea că denumirea de Király Utca este anterioară anului 1914. De exemplu în ziarul Szilágyság ce apărea la Zalău în 23 mai 1913, într-un articol despre inundațiile din acea vară apare denumirea străzii Király utca. Am mai găsit aceeași denumire și în ediția din 20 decembrie 1912 a ziarului. Misterul, în loc să se lămurească, se adâncea. 

Un articol din ziarul Szilágyság (1912) în care apare denumirea Király utca

Denumirea străzii Király utca apare și în ziarul  Szilágyság din 1913 

Șansa a făcut să găsesc pe internet, ediția digitalizată a cărții lui Ballagi Aladár  - ”XII. Károly és a Svédek átvonulása Magyarországon 1709-1715”, carte apărută în 1922 la Budapesta sub egida Academiei de Științe din Ungaria. Este una dintre cele mai complete lucrări care abordează problematica în cauză. Răsfoind-o am găsit și informația pe care o căutam. La pagina 193, un paragraf amintește de faptul că denumirea străzii respective s-a schimbat din Tyúkól utca în Király utca  a avut loc în 1879! este citată ediţia din 5 iulie 1879 a ziarului Szilágy (precursorul ziarului Szilágyság). Tot în acestă carte, și culmea la aceeași pagină apare informația despre vechimea plăcuței instalate pe casa Zoványi. Aceasta ar fi fost instalată în anul 1911.

coperta cărții lui Ballagi Aladár

paragraful ce amintește de schimbarea numelui străzii

Informații despre placa comemorativă

Am revenit la Biblioteca Documentară și cu informația lui Ballagi Aládar am mers direct la ediția din 5 iulie 1879 a ziarului Szilágy. Am găsit ceea ce căutam. Este redată o hotărâre a consilierilor locali care au decis să modifice denumirea unor străzi. În motivația trecerii de la denumirea Tyúkól utca la cea de Király utca se aminteşte de trecerea regelui suedez prin Zalău în 1714. Tot în acest articol am găsit și un alt amănunt interesant, referitor la proprietarul (din 1879) a casei cu pricina: Kerekes Sándor.

Ediția din 5 iulie 1879 a ziarului Szlágy

Dovada schimbării denumirii straăzii pe acre se găsește casa Zoványi

În expunerea de motive se amintește de vizita regelui Carol XII 

De altfel în lucrarea ”Solnocul de Mijloc la 1864. Chestionarele academicianului Pesty Frigyes” ce are ca autori pe Camelia Burghele, Viorel Ciubotă și Mizser Lajos, se arată că orașul crăiesc liber Zalău / Zilah avea 7 străzi, printre care figura și Tyukol utca. Lucrurile par să se lege, strada cu pricina a primit numele de Király utca undeva între anii 1864-1879. Probabil în conștiința locală, se știa prin tradiție orală că pe aici a trecut un rege. 

Așadar, avem la Zalău cea mai veche placă comemorativă (dintre cele montate pe traseu) ce amintește de trecerea regelui Suediei Carol al XII-lea prin orașul nostru. Este o certitudine faptul că traseul regelui de 14 zile din perioada 5-19 noiembrie 1714 de la Pitești la Stralsund, a cuprins și Zalăul. 

Carol al XII-lea, un destin tragic

Dar cine este Carol al XII-lea al Suediei și în ce context a ajuns acesta să tranziteze Transilvania și Zalăul? Carol al XII-lea (17 iunie 1682 - 30 noiembrie 1718) a fost rege al Suediei între anii 1697-1718. A moștenit Imperiul Suedez de la tatăl său, regele Carol al XI-lea (care a domnit între 1660-1697) și de la mama sa regina Ulrika Eleonora. Ajuns la doar 15 ani în fruntea țării, a avut un destin tragic marcat de marele Război al Nordului. A părăsit țara în 1700 pentru a se angaja într-o serie de bătălii împotriva Rusiei, Saxoniei, Danemarcei și Norvegiei - țări care s-au aliat împotriva Suediei. Deși în acest război ce s-a întins pe mai bine de 20 de ani, Suedia în frunte cu tânărul rege reputează o serie de victorii, finalul avea să ducă cu sine prăbușirea Imperiului Suedez și ridicarea Rusiei lui Petru cel Mare.

De fapt, cei doi mari strategi militari au fost inamici pe toată campania marelui Război al Nordului. Prima mare confruntare directă are loc la Narva (localitate aflată astăzi în Estonia) în noiembrie 1700 și este câștigată de suedezi. Armatele suedeze înaintau spre Moscova însă din motive necunoscute, Carol al XII-lea nu a dat bătălia finală asupra capitalei Rusiei. A preferat ca timp de nouă ani să-și risipească energiile în campanii epuizante împotriva unor inamici mai puțin importanți, timp în care Petru cel Mare și-a refăcut armata. Bătălia decisivă a războiului s-a dat la Poltava în data de 28 iunie 1709. Deși rănit la un picior, Carol al XII-lea a cerut să fie purtat pe o lectică pe câmpul de luptă. Armata lui a fost decimată de ruși, a reușit să se salveze trecând Niprul și prin stepa Bugului a ajuns în Imperiul Otoman. 

Stampă orientală reprezentându-i pe Carol al XII-lea și pe Petru cel Mare

Carol a rămas în custodia Imperiului Otoman din 1709 până în 1714. Și-a instalat tabăra la Varnița aproape de cetatea Bender (Tighina). În anii 20 ai secolului trecut, Guvernul României Mari a ridicat un monument la Varnița (în actuala Republica Moldova) ce amintește de tabăra regelui suedez. Pe obelisc se poate citi textul ”Carolus Rex XII Svaeciae 1709-1711”. Perimetrul monumentului, cunoscut sub numele de ”Câmpul lui Carol” a fost cercetat arheologic în anul 1993, un studiu putând fi consultat pe site-ul Muzeului Național de Istorie a Moldovei aici. 

monumentul lui Carol al XII-lea în localitatea Varnița, Republica Moldova

Timp de câțiva ani, tabăra de la Varnița a regelui suedez a îndeplinit rolul de centru diplomatic. Aici regele i-a întâmpinat pe solii diferitelor state, a primit ambasadori, a întreținut corespondența. Tabăra de la Varnița avea să fie numită de contemporani ”Noul Stockholm”. Pe actuala stemă a satului Varnița, aprobată de comisia de heraldică în 2001, apare imaginea unui ”leu de aur în câmp negru, culcat și încoronat” - cu aluzie clară la regele Carol. Același element heraldic apărea și pe stemele regiunii Basarabia (decretul imperial din 2 aprilie 1826) și pe stema interbelică a Tighinei (decretul regal din 1 august 1928) (sursa informațiilor aici).

Leul culcat pe stama actuală a satului Varniţa

Suedezii lui Carol aveau să fie implicați și în bătălia de la Stănilești din 1711. Se înfruntau rusii conduși de Petru cel Mare alături de Moldova lui Dimitrie Cantemir pe de o parte și Imperiul Otoman ajutat tătari și de suedezii lui Carol al XII-lea. Bătălia, importantă pentru soarta țărilor române, s-a soldat cu înfrângerea rușilor. 

Gravură în aramă de la 1727 în care apare cetatea Bender și regele Carol al XII-lea. 
Apare în cartea Voyage du Sr.A de La Motraye en Europe, Asie et Afrique, pag.110

O altă legendă legată de suedezii lui Carol al XII-lea aflați pe teritoriul țărilor române, este construcția Turnului Colței. În timp ce Carol se afla la Huși și pregătea bătălia de la Stănilești, ostași de-ai săi au construit la București un turn (foișor de foc) lângă spitalul Colței. Turnul avea o înălțime de 20 de metri, fiind în epoca sa cea mai înaltă construcție din București. Baza robustă amintește de stilul fortificat al mănăstirilor autohtone iar partea superioară, mai suplă era de inspirație germană și suedeză. Turnul a fost grav avariat la cutremurul din 1802 și demolat în 1888. Din turn a realizat în 1862 Carol Pop de Szathmáry, prima imagine panoramică a capitalei. Un articol bine documentat despre Turnul Colței apare pe blogul lui Radu Olteanu - art historia. 

partea superioară a turnului de inspirație suedeză

Turnul Colței - stampă din Colecția Muzeului Național de Antichități

Înapoi, spre țară

Până la urmă, din ordinele sultanului Ahmed al III-lea, Carol a trebuit să părăsească tabăra de lângă Bender, fiind ținut în captivitate lângă Adrianopol. Abia în noiembrie 1714 a fost lăsat de turci să plece spre casă. De aici începe aventura călătoriei regelui Carol al XII-lea. În doar 14 zile, a parcurs distanța de 2300 km de la Pitești la Stralsund. Păstrând proporţiile, călătoria regelui suedez avea să fie ulterior comparată cu evadarea lui Napoleon de pe insula Elba din 1815. 

Înainte să pornească spre țară, Carol s-a odihnit lângă Pitești, la conacul Budiștenilor. Așa cum se arată în documentul Primăriei Pitești (document intitulat ”Strategia post aderare a municipiului Pitești în perioada 2007-2013”) ”Între 19 octombrie – 8 noiembrie 1714, Carol al XII-lea (1697-1718),

„regele viteaz şi nebun al Suediei eroice“, după expresia lui Nicolae Iorga, a

poposit în drumul de întoarcere spre Pomerania suedeză, la Piteşti, venind din

Imperiul Otoman. Acesta a fost poate cea mai de seamă personalitate pe care

a cunoscut-o Piteştiul în acea perioadă. Înaltul oaspete a fost însoțit, din

porunca domnitorului Ştefan Cantacuzino (1714-1715), pe întreg timpul cât

a stat în țara Românească, de marele vornic Radu Popescu, cunoscutul

cronicar. Cele douăzeci de zile în care a poposit la Piteşti le-a petrecut după

tradiție la Budeasa, în casa Budiştenilor, unde se păstrează o placă memorială

cu următorul text: „Carol al XII-lea, regele Suediei, fugărit de vrăjmaşi s-a

ascuns şi odihnit aici“. 

Conacul / cula Budișteanu din comuna Budeasa Mare de lângă Pitești

Cronicarul Radu Popescu, mare vornic al domnitorului Șerban Cantacuzino (1714-1715) a fost cel care l-a însoțit pe regele suedez pe parcursul traseului său prin Țara Românească. În cartea ce i se atribuie ”Istoriile domnilor Țării Românești (1290-1728)” acesta scrie ”Într-acest an al domnii lui, craiul Sfețului fiind la turci de cîțiva ani, scăpat din războiul ce au avut cu moscalii la Poltava, în Țara Căzăcească, fără, noroc umblîndu într-acel război, pierzîndu toată oastea și avérea, au fugit în stăpînirea turcească la Bender, și acolo cîtăva vréme au șăzut. Și décii vrînd împăratul turcului să-l ducă la Țarigrad, și el nevrînd să meargă, s-au făcut mare turburare că vrea cu război să să apere, ca să nu-l ducă și făr’ de voia lui, avînd și el puțintei șfeți cu dînsul; însă fiind tătar hanul cu oaste multă și seraschiiariu cu turci mulți, văzînd că într-alt chip nu-l poate lua, au dat caselor foc, unde era de șădea și dîndu năvală turcii, el de nevoia focului ieșind afară, l-au împresurat și l-au prinsu. Și puindu-l într-o cucie, rănit fiind la o mînă, l-au dus la Tarigrad și împăratul l-au rînduit la Dimotiha, de au șăzut acolo cîtăva vréme, cu cheltuială de la împărăție. Decii cerîndu-să să meargă la țara lui, i-au dat voie și au rînduit pe Mustafa aga, care au luat pă Costandin-vodă și alți turci de l-au dus cu conace, cum s-au căzut și viind pînă la Giurgiov, au fost poruncă la Ștefan-vodă să-i gătească conace, pînă îl va tréce în Ardeal. Și au rînduit boiari pe Radu vornicul Popescu, pă Drăghici Strîmbeanul, pe Gligore căpitanul, de l-au dus de la Giurgiu, pîn conacele ce să rînduisă și mergînd pînă la Pitești, șăzînd cîteva zile, au perit dintre oști cu cîțiva oameni de ai lui și s-au dus tiptil în cai de poște pînă în țara lui și nimeni nu l-au știut că iaste craiul, într-acei sfeți ce mergea cu poște. Oștile lui rămîindu cu ghinărarii lui acii și cu turcii, au purces de s-au dus pe la Dragoslavele în Țara Ungurească și den hotar s-au întorsu turcii și boiarii îndărăt, iar ghinăralii cu oștile lui s-au dus în țara lor.”

În 1910, sub analele Academiei Române, istoricul Nicolae Iorga publica lucrarea ”Carol al XII-lea, Petru cel Mare şi Ţerile Noastre. 1709-1714” în care episodul călătoriei spre casă a regelui suedez este descris astfel: ”Numai atunci Carol al XII-lea fu silit a pleca prin Statele Împăratului spre țara sa, fără să mai aștepte vreun împrumut ori ajutor de drum. În mersuri repezi cari speria pe Turcii deprinși cu demnitatea alaiurilor lente, ajunse el, cu capugiul ce-l întovărășia și mica suită turcească ruptă de oboseală, la Rusciuc în ziua de 17 Octomvrie st.n. Îndată se trecu Dunărea. Nicăieri nu se îngădui Domnului sau boierilor să se înfățișeze grăbitului călător. ”Cei ce mergeau înainte la conace dau veste că sosește Craiul, iară cei ce veniau mai pre urmă la conac ziceau că au trecut Craiul înainte” (8). La 19 Octomvrie era în Pitești. [...]Se aștepta răspuns hotărâtor din Viena. În noaptea de 8 spre 9 Noemvrie în sfârșit se despărția de suita suedeză un ofițer ”în haină brună și cu perucă de culoare castanie” care lua drumul Câmpulunguluiși de aici a Brașovului”

În 1720 Daniel Defoe publică la Londra lucrarea ”The History of the Wars of his late Majesty Charles XII King of Sweden”. În carte apare descris lacunar traseul regelui, amintindu-se orașele Hermanstadt (Sibiu) și Great Waradin (Oradea).

Coperta cărții lui Daniel Defoe

Paragraful în care apar nume de orașe din Transilvania: Hermanstadt, Great Waradin

Mult mai completă este cartea de care aminteam la începutul articolului, apărută în 1922 la Budapesta avându-l ca autor pe Ballagi Aladár  Intitulată ”XII. Károly és a Svédek átvonulása Magyarországon 1709-1715”, cartea descrie cu lux de amănunte întregul traseu parcurs de Carol al XII-lea. Traseu care în mare include localitățile Pitești - Sibiu - Alba Iulia - Cluj - Zalău / Șimleu Silvaniei - Debrecen - Budapesta - Viena - Linz - Passau - Regensburg - Nürnberg - Hanau - Celle - Stralsund. Cu siguranță, oricât de secretă era vizita și oricât de repede mergea suita regelui, era imposibil să nu fi fost observat. Călătoria regelui suedez a rămas în conștiința cetățenilor orașelor tranzitate, așa se explică faptul că atât la Debrecen cât și la Budapesta există plăci comemorative care amintesc de trecerea sa. 

La Debrecen a ajuns în 13 noiembrie 1714 și se pare că a stat în ceea ce astăzi este Pensiunea Poșta Veche (Régi Posta Étterem és Fogadó). Casa a fost construită în 1690 și a aparținut lui Sámuel Diószegi. În 1914, când se aniversa semicentenarul trecerii regelui pe aici, a fost montată o plachetă a sculptorului Richárd Füredi cu textul: ”Itt szállott meg XII. Károly svéd király 1714. november 13-án. Emelte hálából és tiszteletből a Debreceni Mensa Academia” 

La Pesta a ajuns în 17 noiembrie 1714. Pe o clădire de pe strada Váci utca există din 1914 o placă de piatră cu dimensiunile de 150 X 250 cm pe care este montată o altă placă de bronz de dimensiuni 120 X 200 cm. Regele Carol al XII-lea este reprezentat călare în goana calului. Textul în maghiară și suedeză amintește de trecerea sa. ”E helyen pihent XII. Károly svéd király 1714. XI. 17-én. Lóháton 14 nap alatt tette meg az utat Törökországból Stralsundig” (”În acest loc s-a odihnit regele Carol al XII-lea al Suediei în 1714, 17 noiembrie. A călătorit timp de 14 zile din Turcia la Stralsund”). Autorul plăcii comemorative este sculptorul Jarl Ottó care a lucrat la comanda consulului Suediei în Ungaria care a făcut-o cadou orașului în 17 noiembrie 1914.

Carolus Rex Revivat

Epopea regelui Carol al XII-lea al Suediei nu putea trece neoservată acasă, în Suedia. General locotenentul Åke Sagrén a înființat o asociație de voluntari Carolus Rex Revivat care ți-a propus, nici mai mult nici mai puțin decât reeditarea călătoriei lui Carol al XII-lea de la Pitești până la Stralsund, în vechea Pomeranie suedeză. Planificată inițial a se desfășura în 1999, din lipsă de fonduri călătoria a trebuit să fie amânată cu un an. În septembrie 2000, în perioada 5-23 septembrie, voluntarii asociației au pornit din Pitești și folosind cai și trăsuri exact ca și în urmă cu 285 de ani, au refăcut traseul. Întrucât drumurile moderne de astăzi impun schimbarea potcoavelor cailor mult mai des, cei trei voluntari costumați în costume de epocă au avut la dispoziție 31 de cai, 30 de camioane și 70 de voluntari. În orașe precum Budapesta, Viena, Regensburg sau Stralsund convoiul a fost salutat de oficiali ai orașelor și au fost primiți în acordurile muzicii. Întregul proiect a avut un buget de 70.000 de mărci germane iar printre sponsorii principali a fost firma Ericsson.

Informația privind reeditarea călătoriei apare în ziarul de limbă germană Die Welt, în ziarul local Bihari Napló dar și într-un articol din România Literară (nr.36/2000) semnat de Gabriela Melinescu. Există martori oculari care au văzut convoiul și prin Zalău.

Zalăul își descoperă istoria

La 300 de ani de la legendara vizită a regelui Carol al XII-lea al Suediei, un grup de inițiativă va organiza în data de 13 noiembrie 2014 un eveniment care își propune să readucă în atenția publicului larg, aspecte din istoria orașului Zalău. Sub genericul ”Legende Urbane. Un rege la Zalău acum 300 de ani” Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, în parteneriat cu Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Grupul de Facebook ”Amintiri despre Zalău”, Asociația Colecționarilor din Sălaj și blogul Foto-Travel îi invită pe toți cei interesați la o dezbatere despre trecerea regelui Carol al XII-lea al Suediei în noiembrie 1714 prin Zalău. La eveniment vor participa istoricul Marin Pop și doctorandul Zsigmond Attila. Evenimentul are ca parteneri media blogul Foto-Travel, Sălajul Pur și Simplu și Magazin Sălăjean. 

Biografie:
1. Szilágyi Ferenc  - Zilah Történelméből, 1869
2. Petri Mór - Szilágy Vármegye Monographiája, 1901-1904
3. Ballagi Aladár  - XII. Károly és a Svédek átvonulása Magyarországon 1709-1715, Budapesta 1922
4. Camelia Burghele, Viorel Ciubotă, Miyser Lajos - Solnocu de mijloc la 1864. Chestionarele academicianului Pesty Frigyes, Zalău, 2014
5. Colecția ziarelor Szilágy și Szilágysag
6. Zsigmond Attila  - Zilah, Király utcza 34, Erdélyi Muzéum, 2008
7. Radu Popescu - Istoriile domnilor Țării Românești (1290-1728)
8. Nicolae Iorga - Carol al XII-lea, Petru cel Mare și Țerile Noastre 1709-1714, Analele Academiei Române, seria II Tom XXXIII, București 1910
9. Primăria Municipiului Zalău, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău - Zalău - Locuri de poveste, 2012
9. Alexandru Levinschi, Eugen Sava: Tabăra militară a lui Carol al XII-lea în satul Varnița lângă cetatea Bender; în Tyragetia serie nouă  vol.VII, nr.1
10. Nicolae Răileanu: Carol al XII-lea la Varnița 1713. 
11. site-ul satului Varnița: www.varnita.md
12. Strategia post aderare a municipiului Pitești 2007-2013
13. Von Martina Ratche - Gewaltritt auf koeniglichen Spuren, în ziarul Die Welt
14. Gabriela Melinescu - Călare peste timp, România Literară nr.34/2000