luni, 31 decembrie 2012

Impresii de călătorie (30) - Valencia la cumpăna dintre ani


Ultima zi a anului, este de obicei o zi de reflecție, o zi în care analizezi ce s-a întâmplat în anul care trece. O zi în care faci planuri, construiești vise pe care să încerci să le împlinești în anul care vine. O zi în care să-ți amintești locurile frumoase pe care le-ai vizitat, așa cum fac eu acum gândindu-mă la Valencia. Ce poți să faci la Valencia la cumpăna dintre ani?


Dacă te-ai săturat să te plimbi pe străzile orașului vechi, dacă vrei să vezi altceva decât fațadele clădirilor în diverse stiluri arhitectonice, dacă ai văzut toate obiectivele turistice importante, atunci este cazul să încerci altceva. Te-ai plimbat pe malul Mării Mediterane în plină iarnă, în ultima zi a anului? Poate fi o experiență unică, deosebită.

Celebra plajă La Melva Rossa este situată în zona nouă a orașului, aproape de port. Ca să ajungi aici trebuie să iei metroul care te duce până în ultima stație: Neptú, aflată este capătul unei magistrale moderne, recent construită, care leagă centrul orașului cu zona portului. De altfel infrastructura de transport în Valencia este una deosebită.



Aici, în cea mai nouă zonă a Valenciei, ai impresia că te afli într-un alt oraș. Spațiile sunt largi, clădirile moderne și ceea ce surprinde într-un mod plăcut este faptul că acest cartier este unul foarte verde, cu mulți palmieri. O alee superbă cu palmieri, te îndeamnă să te plimbi sau pur și simplu să stai pe una din băncile de aici. Lume puțină, ici colo câte un domn elegant cu un câine la plimbare.

Plaja La Malvarossa este superbă, chiar dacă este pustie. Un șir interminabil de clădiri cu unul sau nouă niveluri, toate având terase spre plajă, separate de garduri vii, stau aliniate cuminți. Este agitație mare, se fac ultimele pregătiri pentru masa de Revelion pe care, cei dornici de experiențe inedite, și-o vor petrece aici pe malul mării. După terase, urmează o zonă verde cu palmieri și multe flori. Apoi un alt șir de palmieri falnici străjuiește o alee destul de lată. Este locul de promenadă, aici în serile lungi de vară, atmosfera este una de vis. Acum, este aproape pustie, la fel ca și vasta plajă ce se întinde de-a lungul țărmului.

Plaja este una dintre cele mai mari și mai late din câte am văzut vreodată. Nisipul este fin și curat. Plaja nu este sufocată de construcții de tot felul, nu vezi terase, chioșcuri sau tonete. Doar kilometrii întregi de nisip fin. În unele locuri am văzut terenuri de volei și dușuri, în rest nimic, doar nisip. Marea Mediterană, această mare în jurul căreia s-au clădit imperii și s-au dezvoltat civilizații, își sparge valurile de țărm. Marea este calmă, valurile nu sunt înalte și nici spumoase. Lasă în urma lor cochilii de scoici și melci, unele cu aspect ciudat. Chiar dacă sunt oameni ce se plimbă pe plajă, familii cu copii, cupluri de îndrăgostiți sau stăpâni cu câini, datorită dimensiunilor mari ale acesteia, plaja pare pustie. Un curajos încearcă valurile, nu sunt mulți ca și el. Este plăcut să te plimbi sub razele calde ale soarelui și să inspiri aerul curat, ionizat al mării. La mare depărtare se văd siluetele moderne ale hotelurilor.






Seara, întregul oraș este luminat feeric. Chiar dacă Revelionul nu este una din marile fieste ale spaniolilor, orașul este pregătit de sărbătoare. În drum spre Piața Primăriei, acolo unde presupunem că va fi Revelionul în aer liber, observăm restaurante cu mese frumos amenajate în care cupluri elegante își fac apariția. Probabil, aici se vor încinge petreceri de Revelion. Însă ne-am înșelat. Cum aveam să constatăm la întoarcere, în jurul orei 1 din noul an, restaurantele sunt goale, chelnerii se grăbesc să strângă mesele. Este clar, Revelionul nu reprezintă pentru spanioli acel gen de petrecere în care să-și descarce întreaga energie și să pună în evidență spiritul latin, vulcanic. Este mai degrabă o petrecere sobră, elegantă, probabil împusă de globalizarea accentuată.



La fel și în Piața Primăriei. Totul este luminat feeric, în jurul ”bradului” de aici. De fapt un uriaș con de metal îmbrăcat în mii de beculețe. Toți palmierii și ceilalți copaci din piață sunt ornați cu mii de beculețe. Este oarecum ciudat ca în loc de brazi să vezi palmieri împodobiți. Scena Nașterii Domnului, pe care spaniolii o numesc Belén, este loc de promenadă pentru zeci de turiști sau familii cu copii. 




Toată piața este luminată, la fel și fațadele clădirilor din piață. Desigur, cea mai frumoasă este cea a primăriei. Sus, pe turn, sub ceasul la care toată lumea privește periodic, scrie cu litere mari, luminoase: Bones Festes. În piață încep să se adune petrecăreți, majoritatea lor fiind turiști. Mulți asiatici și negrii. Un grup gălăgios de tineri italieni acaparează jumătate din piață. Cred că au consumat mult alcool, judecând după veselia lor exagerată. Pe măsură ce trece timpul și minutarul se apropie de ora 12, piața se umple până la refuz de oameni. Mulți au sticle de șampanie sau de Sangria la ei. Poartă coifuri din hârtie colorată și au la gât un fel de beteală. Tinerii devin din ce în ce mai gălăgioși, cântă și dansează. Luminițele de pe ”brad” scânteiază feeric, minutele trec, larma crește în intensitate.







Ultimele 10 secunde sunt numărate de toți cu voce tare în toate limbile posibile. Se aprind zeci de artificii de mici dimensiuni, ca un fel de torțe. Se desfac sticlele de băutură și se umplu paharele de plastic sau de hârtie, de unică folosință. Așteptăm cu nerăbdare artificiile...dar stupoare. Nu se întâmplă nimic. Este Anul Nou, oamenii își urează reciproc ca noul an să fie mai bun, mai prosper. Focul de artificii lipsește, lumea părăsește treptat piața. Încă nu ne revenim. Cum e să fii în noaptea de Revelion într-o piața publică, într-un mare oraș european și să nu fie artificii? Ciudat mod de a sărbători trecerea dintre ani. Nimic spectaculos, nu concerte în aer liber, nu focuri impresionante de artificii. Doar mici torțe și ceva confetti.





Pe străduțele orașului vechi este liniște. Doar în fața unor baruri, grupuri mici de tineri cu coifuri de hârtie pe cap și ghirlande din hârtie colorată la gât stau la o țigară. Probabil înăuntru, fiesta este în toi. În rest, liniște și pace. Nu auzi pocnitori, nici strigăte stridente, nu vezi mulțimi mari de oameni sau sticle sparte. Cu siguranță, Revelionul nu este o Fiesta în adevăratul sens al cuvântului.






2 comentarii:

  1. Intr-adevar, Valencia a fost luminata feeric de sarbatori. Cel mai mult mi-au placut palmierii ornati de beculete.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...