În acest an, pe 18 septembrie, s-au
împlinit 110 ani de la ridicarea în centrul Zalăului a uneia dintre cele mai
frumoase și mai spectaculoase grupuri statuare. Este vorba de statuia care-l
reprezintă pe baronul Wesselényi Miklos și pe unul dintre țăranii dezrobiți de
pe moșia acestuia. Baronul Wesselényi este originar din Jibou, acolo unde se
mai păstrează în condiții bune castelul ce-i poartă numele.
Statuia din centrul orașului îl
reprezintă pe Wesselényi Miklós fiul (1796-1850), care s-a distins prin activitatea sa
politică ce viza desființarea iobăgiei și egalitatea dintre naționalități. Conform
informațiilor prezentate de domnul Artemie Vanca, pe blogul său ”Ucenicie literară” au existat doi Wesselényi Miklós, tatăl și fiul având același nume. Wesselényi Miklós –
tatăl - supranumit Bourul din Jibou a intrat în conflict cu autoritățile
austriece motiv pentru care a făcut 8 ani de pușcărie. Viața acestuia este
subiectul romanului lui Nyíro Jószef ”Bourul din Jibou” (nimeni altul decât cel
în jurul căruia s-a făcut atâta vâlvă în primăvara acestui an – când osemintele
lui trebuiau să fie aduse în țară). Un rezumat al romanului, în traducerea lui
Györfi Deák-György poate fi consultat aici .
Dar să revenim la grupul statuar
din centrul Zalăului. Această statuie excepțională impresionează atât
prin realizare artistică de excepție cât și prin frumusețea gestului baronului Wesselényi care, cu o treaptă mai sus decât țăranul dezrobit, ține părintește mâna stângă pe umărul acestuia. Privirea țăranului îndreptată spre binefăcătorul său este deosebit de
expresivă. Este acea privire, pe care o vezi doar în ochii țăranilor, a oamenilor
simpli, care știu să aprecieze până aproape de venerație un ”făcător de bine”.
Statuia a fost dezvelită în Zalău, în 18 septembrie 1902, în prezența unui numeros public și al sculptorului, așa cum se poate
constata în imaginile de epocă, care circulă pe internet.
Sculptorul grupului statuar este
celebrul Fadrusz János (1858 – 1903), cel care a realizat și celebra
statuie a lui Matei Corvin din centrul Clujului, pentru care a primit premiul I
la Expoziția Mondială din Paris (1900). Și acest celebru grup statuar, după
umila mea părere cel mai frumos din țară, a împlinit 110 ani pe data de 12
octombrie 2012. Cea mai reușită statuie
a sculptorului, reprezentând-o pe Maria Tereza, ridicată în Bratislava (Pozsony)
a fost distrusă de naționaliști slovaci în 1921. O documentare amplă, legată de originea statuii de la Zalău precum și despre viața autorului acesteia, a fost realizată de domnul profesor László László într-un articol publicat în prestigioasa revistă de cultură Caiete Silvane.
Din fericire, statuia lui Wesselényi
de la Zalău a supraviețuit în forma sa originală până în zilele noastre. Chiar dacă în 1935 cele două personaje au fost date jos de pe soclu (au fost repuse la loc în 1940 după ce Transilvania a fost cedată Ungariei prin Dictatul de la Viena), sau au fost acoperite cu scânduri de către autoritățile comuniste prin anii 50, statuia a rămas în același loc ca acum 110 ani. A fost modificat de-a lungul timpului doar soclul acesteia, cel original fiind mai scund. Lipsește și gardul de fier forjat care a înconjurat statuia. În ciuda vremurilor, de
110 ani statuia lui Wesselényi tronează în centrul orașului de sub Meseș.
Chiar dacă ar putea
reprezenta simbolul orașului, putând contribui la revigorarea turismului, autoritățile
locale nu acordă prea mare importanță statuii. Doar minoritatea maghiară marchează
diverse evenimente prin depuneri de jerbe de flori la baza grupului statuar. Statuia este una apreciată de zălăuani, am văzut unele copii în miniatură ale statuii pe post de bibelouri. Poate că s-ar putea face mai mult în acest sens: ar putea exista diverse souvenir-uri cu imagini ale statuii. Depinde doar de dorința autorităților de asumare a unui trecut istoric incontestabil.
Interesant articol
RăspundețiȘtergereAbea in ultima perioada a vietii, cand era aproape orb,Wesselényi a vazut "lumina" si a inteles ca toti suntem egali. romanii din ardeal erau considerati rasa inferioara, acest lucru fiind reflectat in orice lucrare care a vazut lumina zilei inainte de emanciparea romanilor.
RăspundețiȘtergerepersonal, nu il pot considera un simbol al zalaului, iar statuia cu pricina a fost propaganda.