Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik (5)

După prezentarea Parcului Național Plitvice și a orașelor Okrug Gornji, Split și Trogir, în episodul de astăzi al ”Jurnalului croat: de la Zagreb la Dubrovnik”,  vă prezentăm un altfel de oraș de pe coasta dalmației: Šibenik

Spre deosebire de majoritatea orașelor croate de pe coasta Mării Adriatice care au fost fondate în antichitate de romani, Šibenik reprezintă o excepție. Există dovezi care atestă faptul că orașul, construit de croați, a fost atestat documentar pe la 1066, pe vremea regelui Krešimir al IV-lea. Orașul, ca aproape toate de pe coasta Dalmației, a avut un trecut zbuciumat. La începutul secolului al XII-lea, acesta intră sub influența regilor Ungariei, iar apoi în 1412 ajunge în mâna venețienilor care-l redenumesc în Sebenico și-l păstrează până la căderea Republicii Venețiene în 1797. Ulterior, intră sub influența Imperiului Habsburgic și rămâne parte a acestuia până după primul război mondial. Tocmai de aici derivă caracterul său unic, reflectat în arhitectură. Orașul vechi este ca un mușuroi, cu străzi înguste și întortocheate, cu case mici cocoțate pe dealuri, desfășurat sub forma unui amfiteatru în jurul muntelui pe care se află fortăreața Sf. Mihail. Aici nu ai să vezi acele magistrale romane, drepte, mărginite de case spațioase.

Šibenik este situat în partea de est a Croației, aproape de vărsarea râului Krk în mare. Nu este situat direct pe coastă, ci într-un larg estuar pe care îl face râul înainte ca apele sale să se contopească cu cele ale mării. Este reședința cantonului Šibenik-Knin și a fost până la războiul sârbo-croat un important centru industrial, axat pe producția de crom și aluminiu. Chiar dacă a decăzut din punct de vedere economic, rănile războiului putând fi încă văzute, orașul încearcă să-și revină punând accent pe turism. Este situat într-un cadru natural deosebit, foarte aproape de parcurile naturale Krka, Vransko Jezero, Gvozdenovo-Kamenar și insulele Kornati.

Fiind la mai puțin de 60 de kilometri de Okrug Gornji, nu am ratat ocazia să vizităm acest oraș. Traseul ales a fost drumul național D58, care trece prin Trogir, urcă coama dealului și traversează câteva mici sate răsfirate printre dealuri: Prapatnica, Ljubitovica, Boraja și Vrpolje. Am trecut pe lângă plantații de măslini și viță de vie, surprinde faptul că aceste plantații nu sunt îngrădite, poți să oprești și să te plimbi printre măslini sau printre rândurile de vie.

Am găsit cu greu o parcare, nu tocmai în centru, dar a distanța a fost compensată de preț. Ca peste tot, cu cât ești mai central, cu atât prețul este mai mare. Pentru 4-5 ore cât am zăbovit în Šibenik, am plătit 12 kuna. Orașul pare mai degrabă o stațiune turistică, cu multe hoteluri și pensiuni care încearcă să atragă turiștii cu oferte care de care mai tentante, printre acestea numărându-se inclusiv excursii în parcurile Krka sau Kornati. Printre clădirile cochete, vei da de mici parcuri cu palmieri sau măslini. Pe măsură ce te apropii de zona centrală, aspectul clădirilor se schimbă, de la arhitectura modernă, contemporană la cea veche, medievală. 

parcuri cu palmieri în orașul nou

aspecte din orașul nou

O biserică atrage atenția nu prin arhitectura acesteia ci prin micul parc din față, Perivoj Luje Maruna, unde o mulțime de broscuțe țestoase stau la soare pe mușchii ce mustesc de apa împroșcată de o mică arteziană. Sunt atracția principală pentru zeci de copii de toate vârstele. Peste drum, se află parcul public Perivoj Roberta Visanija, amenajat în stilul unei grădini romane, cu alei, statuete, gard viu și multe flori. În capătul acestuia se află biserica și Mănăstirea Franciscană, construită în stil gotic în secolul al XIV-lea, având alături statuia regelui Krešimir al IV-lea.

Statuia regelui Krešimir

Interiorul bisericii franciscane

De aici, mergând spre nord-vest de-a lungul estuarului râului Krk, începe practic orașul vechi. Brusc, te trezești pe străduțe foarte înguste și întortocheate, ca într-un burg medieval. La un moment dat se deschide o mică piață din care două străzi înguste te îndeamnă să le urmezi. Alegi la întâmplare una dintre ele, neștiind unde duce și te lași purtat printre clădiri destul de înalte, cu 2-3 niveluri, cu rufe scoase la uscat și întinse pe sfori agățate de cei doi pereți ai clădirilor.

aspecte din orașul vechi

corpuri de iluminat în orașul vechi

Catedrale Sfântul Iacob (Sv.Jakova) este fără îndoială atracția turistică numărul unu a orașului. Impunătorul edificiu, ce este din 2000 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, a fost construit între anii 1431 și 1535. Este dovada vie a modificărilor în domeniul artei monumentale în Italia de Nord, Toscana și Dalmația. Cei trei mari arhitecți care s-au succedat la construcția catedralei, Francesco di Giacomo, Georgius Mathei Dalmaticus (Juraj Matejev Dalmatinac) și Niccolò di Giovanni Fiorentino și-au lăsat amprenta în stilul arhitectonic al construcției. Catedrala a fost începută în stil gotic dar a fost finalizată în stilul Renașterii italiene. 

Edificiul este realizat în întregime din piatră albă extrasă din insula Brač, folosindu-se tehnici de construcție unice pentru acea vreme. Forma și friza remarcabilă ce înconjoară clădirea și reprezintă chipurile a 71 de bărbați, femei și copii, ilustrează fuziunea cu succes a goticului cu renașterea. 

friza ce înconjoară catedrala

Catedrala, consacrată în 1555, are forma unei basilici cu trei nave, fiecare terminându-se printr-o absidă dincolo de un transept surmontat de o cupolă. Cele trei nave sunt separate de două rânduri de coloane gotice, capitelurile acestora fiind decorate cu motive vegetale. Deasupra lor se înalță galeriile, diferența de stiluri arhitectonice fiind evidentă pe măsură ce privirea urcă în sus spre boltă. Interiorul impresionează prin grandoare și maiestuozitate, cele două rânduri de coloane dar în mod special domul contribuie din plin la această stare. 

blazoane deasupra intrării în catedrală

baptiseriu

interiorul Catedralei Sf.Iacob

Și fațada catedralei impresionează, are forma de trifoi, aspectul grandios este dat de fereastra mare sub formă de roză. Portalul de intrare este flancat de statuile lui Adam și a Evei. Trepte impunătoare duc spre faleză.  Prețul unui bilet de intrare în catedrală a fost în 2011, de 10 kuna / persoană (aproape 6 lei).

fațada catedralei

statuile lui Adam și a Evei

Catedrala Sf.Iacob din Šibenik

Revenind în piața Trg Republic Hrvatski, lângă catedrală, este imposibil să nu remarci Primăria, construită în secolul al XVI-lea. Tot aici este amplasată statuia lui Juraj Matejev Dalmatinac, care încă este adulat de croați. 

Parimăria

galeria Primăriei

statuia lui Matejev Dalmatinac

De aici, străzile pietruite, de fapt un lung șir de trepte, urcă printre ziduri roase de vreme, spre fortăreața Sfântul Mihail (Kaštel Sv. Mihovil) care domină orașul. La un moment dat, printre case vechi sau vile cochete, dai de o superbă grădină mediteraneană medievală ce a aparținut mănăstirii Sf. Laurențiu. Uitată timp de peste un secol, a fost reamenajată și deschisă publicului în 2007. Grădina are patru secțiuni, cuprinzând plante aromatice și medicinale, aleile pietruite trec pe lângă trandafiri sau alte plante specifice zonei. Biletul de intrare pentru grupuri organizate costă 15 kuna (aproximativ 9 lei), dar nefiind nimeni la intrare ne-am permis să aruncăm o privire. 

grădină mediteraneană medievală

De aici, estuarul și insulele se văd în toată splendoarea lor. Continuând să urcăm: case de piatră cu obloane de lemn la ferestre, pisici tolănite la soare, flori și plante agățate în ghivece, cactuși plantați într-un fier vechi de călcat, drapelul croat arborat cu mândrie la geam. 

ăn drum spre cetate

flori la ferestre

La un moment dat ajungem la un cimitir vechi, Cimitirul Sfânta Ana (Groblje Sv. Ana). Niciodată până atunci nu am fost într-un cimitir vechi, nu credeam că poate fi o atracție turistică. Admir morminte vechi de secole, pietrele funerare identice cu cele pe care le văzusem prin muzee, acum sunt aliniate cuminți, încastrate în zidurile ce delimitează scările ce duc sus la cimitirul nou. Pietrele funerare au inscripții în italiană și croată, unele sunt decorate cu blazoane, dovadă că aici sunt înmormântați membrii de seamă ai familiilor nobililor de odinioară. De sus, din cimitir, printre cripte și cruci, ai o panoramă interesantă asupra orașului. La coborâre din cimitir, ne răcorim la cișmeaua de la intrarea acestuia.

pietre funerare

orașul văzut din cimitir

Scările urcă pe lângă gardul ce delimitează cimitirul Sfânta Ana, spre cetatea Sfântul Mihail. Biletul de intrare în cetate costă 20 kuna / persoană (aproape 12 lei), dar panorama superbă asupra orașului și a Mării Adriatice, merită toți banii și efortul de a urca până aici. Cetatea este una simplă, zidurile sunt din piatră, pe alocuri se mai distinge câte un blazon încastrat în ziduri. Sunt amenajate scări care urcă la metereze, și te poți plimba în voie de-a lungul lor. Ai o panoramă de 360 de grade, imaginea ce se desfășoară în fața ta este una cu totul și cu totul impresionantă. De aici, dacă ai un aparat de fotografiat bun, poți surprinde cele mai bune imagini ale catedralei Sf. Iacob sau asupra podului rutier ce trece peste râul Krk. În colțuri flutură falnic drapelul croat. Pe pe unul din panourile informative, poți citi în croată, germană, engleză sau italiană date despre cetate. Afli de exemplu că este construită pe o colină înaltă de 60 de metri și că are forma unui patrulater neregulat. Construcția se întinde pe mai multe etape, din secolul al XIII-lea până în secolul al XVIII-lea, cea mai mare parte acoperind secolele XV-XVI.

Orașul și estuarul văzut din cetate

catedrala Sf. Iacob văzută din cetate

Orașul Šibenik văzut din cetate

Coborârea se dovedește a fi mai anevoioasă decât urcarea. Remarc detalii pe care nu le-am văzut la urcare: foarte multe case au încrustate blazoane în zidurile lor, unele ferestre sunt în stil venețian, restaurante și cafenele amenajate în stradă, lângă zidurile clădirilor sau că străduțele sunt luminate de lampadare frumoase.

blazoane pe clădirile din Šibenik

restaurant amenajat pe una dintre străduțe

Înainte de a reveni la parcarea unde am lăsat mașina, am coborât până la faleză. Aici am admirat vasele ancorate la mal dar și un mic bazar cu produse specifice zonei, printre care nelipsita lavandă. Ne desprindem cu greu de acest oraș superb, însă gândul ne este la drumul de a doua zi, spre Dubrovnik.

În seria Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik a apărut articolul

• Parcul Național Plitvice
• Okrug Gornji
• Trogir
• Split

 Jurnalul continuă cu episoadele:

• Dubrovnik
• Zagreb