Ziua Franței prin ochii unui român

Pe 14 iulie se sărbătorește Ziua Națională a Franței. Instituită în 1880, sărbătoarea aniversează căderea Bastiliei în 1789, în timpul Revoluției Franceze dar și Fête de la Fédération, din 1790 - sărbătoarea reconcilierii și unității tuturor francezilor. Cu această ocazie, blogul Foto-Travel publică un articol al colaboratorului Man Cristian, aflat în aceste zile în capitala Franței. Tot cu această ocazie, blogul Foto-Travel afișează un banner conceput special pentru acest eveniment.

De multă vreme, ideea fixă a soției mele, profesoară de franceză, e să mergem la Paris. Îi înțeleg argumentarea, hrănită destul și de orgoliu. Așa că anul acesta am hotărât să ne luăm inima în dinți și ne-am planificat un voiaj de 6 zile cu avionul în Paris, orașul… găsiți dumneavoastră orice clișeu din numeroasele existente. Abia după rezervarea biletelor de avion am realizat că nimerim exact în 14 iulie, Ziua Națională a Franței, Ziua Bastiliei sau La Fête Nationale. Cu atât mai bine, gândim.

Paris: culorile drapelului Franței desenate pe cer

Dimineața ne propunem să plecăm la ora 9, să fim pe 9,30 pe acolo. Edi, fiul meu, se trezește greu, mai întârziem pentru a cumpăra câteva lucruri necesare. La metrou, stația la care intenționam să coborâm e închisă, lucru care ne determină să ne dăm jos mult mai departe de Champs-Élysées decât intenționam. Apoi, la apropierea de bulevardul menționat, o mulțime de străduțe de acces blocate, rezultând în experimentarea unui labirint stradal parizian cu o hartă în mână. În cele din urmă, ajungem. E ora 10.

Ne dăm seama imediat ce greșeală făcuserăm: nu credeam vreodată că renumitul bulevard nu poate găzdui atâta lume. Considerați-mă naiv, dar eu eram cu ideea asta în cap: tot găsim noi loc pe undeva, deși citisem că evenimentul aglomerează enorm Champs-Élysées-ul. Nu bănuisem amploarea manifestării: pe drum am întâlnit o mulțime de lume de diferite naționalități, unii cu troller-ele cu eticheta CDG (aeroportul Charles de Gaulle, deși nu cred că trebuia să menționez aspectul), foarte mulți englezi care suspectez că au venit doar pentru eveniment. De asemenea, câțiva oameni cu scări în spate, ceea ce m-a mirat nespus. După ce am văzut, șocat, puhoiul de lume de pe bulevard, mi-am dat seama la ce foloseau: erai deasupra tuturor, măcar fizic vorbind.

Paris: parada militară de Ziua Franței

Deci, în spatele unei mulțimi de neclintit, cu aparatul foto în mână, gata de acțiune. Care acțiune, când nu văd aproape nimic? Mă împac cu ideea, zoom-ez la maxim și, de deasupra capetelor, fac, mai degrabă intuitiv, câteva poze. Eh, ce bun îmi era un aparat cu ecran rabatabil! Remarcabil, oamenii sunt de un calm cu care mi-e greu să mă obișnuiesc: nimeni nu se împinge, nimeni nu comentează, nimeni nu înjură. (Cu amar îmi amintesc acum înjurătura în limba română scrisă agramat pe praful de pe un car din muzeul armelor pe care îl vizitaserăm cu o zi înainte).

Parada începe, întâi soldații, pompierii, medicii, iar apoi structurile mecanizate. Presărate în două șarje, apar și avioanele și elicopterele. Impresionant, n-am ce zice, dar îmi lipsesc MIG-urile 21 Lancer ale românilor, al căror zgomot te face să te înfiorezi. 

Atitudinea francezilor este impresionantă, aplaudă trupele continuu, iar când defilează pompierii, aplauzele devin frenetice, iar uralele nu contenesc. Sonorizarea este la înălțime și la propriu și la figurat, sute de boxe Bose fiind atârnate în copacii de pe marginea bulevardului. Securitatea este pusă în prim-plan, cei de la poliție și jandarmerie fiind câtă frunză și iarbă, dar au calitatea de a nu deveni invazivi, iar orice polițist începe orice are a spune cu s’il vous plaît și încheie cu merci.

Paris: forțele de ordine asigură securitatea spectatorilor

Seara sunt programate focuri de artificii lângă turnul Eiffel. Hotărâm să mergem și acolo. Ne-am învățat lecția cu metroul (sau, cel puțin, așa avem impresia) și coborâm mai repede cu o stație. Nu ne e greu să găsim direcția, toată lumea merge acolo. Pe pajiștile din fața turnului, mă gândesc că termenul de aglomerat se schimbă dramatic pentru noi. E greu de descris cum, pe o porțiune de iarbă de mărimea a 4 terenuri de fotbal, nu poți arunca un ac. În cele din urmă, ajungem pe un platou acoperit cu un strat serios de praf alb, pe care toată lumea se așază, fără regrete și fără grija hainelor. După imnul național, pe care câteva franțuzoaice îl cântă din toată inima, începe spectacolul vizual. Timp de 35 de minute, vedem poate cele mai frumoase artificii, augmentate de jocurile de lumini pregătite de organizatori, combinație reușită de raze luminoase care brăzdează cerul și luminile proprii ale turnului, de data aceasta în mai multe culori. Deloc surprinzător, cele mai apreciate artificii sunt cele care combină albul cu roșul și cu albastrul. Fondul muzical e variat, un mix de melodii franțuzești despre liberté, égalité, fraternité combinate, printre altele, cu I love rock’n’roll al lui Joan Jett și I Want to Break Free al lui Freddie Mercury.

Paris: focuri de artificii de Ziua Franței

Paris: Le Tour Eiffel luminat feeric

Experiența se încheie târziu în noapte, când, după o adevărată aventură cu metroul, ajungem, frânți, la hotel. Conchid că, la următoarea zi națională a Franței, o să am mai multe cunoștințe și voi fi învățat din greșeli. Când o fi aceea… 

Cristian Man este profesor de limba engleză la Colegiul Tehnic ”Alesandru Papiu Ilarian” Zalău. Este pasionat de muzică și fotografie, având un al doilea job, de fotograf profesionist pentru diverse evenimente.