Atunci când vizitez un oraș, îmi place să-i descopăr locurile mai puțin știute sau povestea din spatele unor locuri arhicunoscute. Timișoara are multe astfel de locuri. Iar dincolo de denumirile consacrate date urbei de pe Bega, i se mai poate adăuga încă unul: orașul punctelor cardinale. Cititorul s-ar putea întreba de unde și până unde o astfel de denumire? Nu se poate vorbi în orice localitate de puncte cardinale? Ei bine, în cadrul acestui material voi încerca să demonstrez de ce această denumire i se potrivește cu prisosință Timișoarei.
- Impresii de călătorie
- Sălajul Turistic
- România văzută de mine
- Interferențe culturale
- Muzeele Lumii
- Patrimoniul UNESCO
- Orașul meu...
- Cronică de carte
- Capitală Culturală Europeană
- Motive pentru a vizita...
- Colaboratori
- Interviuri
- Meșteșuguri tradiționale
- Mass-media
- Hoinar prin Salaj
- Proiecte fotografice
- Evenimente culturale
- Cogito Ergo Sum
- Istoria fotografiei
- Proiecte fotografice
- Târguri și festivaluri
- Galerie Foto
- Oameni și locuri
- Biserici de lemn
- IA
duminică, 1 martie 2020
Sălajul inedit: Sfântul Ilie și corbii
Știați că în Sălaj există biserici de lemn care, la fel ca și bisericile pictate din nordul Bucovinei, aveau pictură exterioară? Încă se mai disting urme ale picturii exterioare la bisericile de lemn din Creaca (sec. XVIII), Derșida (1700), Chieșd (sec.XVIII), Sânpetru Almașului (sec. XVII) sau Păușa (1730).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)