Prigoriile (Merops apiaster) sunt, din punctul meu de vedere, printre cele mai frumoase păsări de la noi, rivalizând probabil cu dumbrăveanca sau pescărașul albastru. Iar frumusețea acestei păsări este dată atât de coloritul bogat, de parcă Dumnezeu și-a încercat toată paleta de culori în realizarea penajului, cât și de comportamentul ei, ceea ce o face foarte fotogenică. Nu există fotograf de natură care să nu-și fi dorit să aibă în portofoliu cadre bune cu prigorii. Acele fotografii în care prigoria prinde o insectă, o viespe sau o albină, sau acelea în care perechile își împart cu generozitate prada, fac furori pe grupurile fotografilor wildlife. Sigur, ca unul care se apropie cu sfială de frumusețile Naturii, mi-am dorit și eu să surprind astfel de cadre. Am tot încercat să mă apropii de coloniile de prigorii în anii trecuți dar am reușit, în cel mai fericit caz, câteva cadre decente. Asta până zilele trecute, când, norocul mi-a surâs.