În școala mea, Colegiul Tehnic "Alesandru Papiu Ilarian" Zalău, există un colț fain, amenajat de către elevii noștri, printr-un proiect coordonat de Compania TenarisSilcotub. Un loc în care elevii pot socializa, pot răsfoi (ba chiar și citi) o carte, sau pur și simplu se pot odihni.
Mi se pare doar mie că prăpastia între generații se adâncește din ce în ce mai mult? Mă refer de data aceasta doar la hobby-urile noastre, ale adulților vis-a-vis de cele ale tinerilor... Lucrez într-un cadru extrașcolar și nonformal cu un grup de tineri, liceeni, tare faini. Într-un exercițiu de cunoaștere, prind și eu mingea aruncată de unul dintre elevi și sunt provocat să spun care sunt pasiunile, hobby-urile mele. ”Sunt pasionat de fotografie și filatelie” zic eu. Dau să arunc mingea mai departe, însă tinerii mă întreabă: ”Ce este filatelia?”. M-am blocat în prima fază, apoi după ce mi-am revenit, amintindu-mi că discut cu reprezentanți ai generațiilor Z și Alfa (așa am înțeles că se numesc cei născuți după 2010, a căror părinți sunt din generația Milenials), le-am explicat într-un mod simplist: ”Păi, filatelia este pasiunea de a colecționa timbre”. Un alt elev prinde curaj și mă întreabă: ”Ce e acela un timbru?”. Acum ziceți voi, cum vine asta? Chiar nu mă așteptam la o astfel de întrebare... Realizez brusc că de fapt, nimeni nu mai trimite scrisori, iar majoritatea coletelor sau plicurilor expediate, prin diferite firme de curierat, nu trebuie francate cu timbre. Să nu cumva să mă întrebați ce înseamnă ”a franca”! :)
Grație acțiunii sutelor de voluntari, Meseșul dar și alte zone din Zalău sau din Sălaj, au fost curățate din nou. Natura poate respira în voie, iar noi putem să ne bucurăm pe deplin de ea. Toți cei implicați merită felicitați! Și, desigur, merită felicitată doamna Corina Țurcaş, sufletul acestei acțiuni.
Știți zicala, "a da cu stângu-n dreptu' "? E folosită ca argou pentru a spune despre cineva că e neîndemânatic. Ei bine, evoluția din politica "mioritică" cu scandalurile ce nu se mai termină, mă face să mă gândesc la alte conotații. "Monstruoasa coaliție" PSD + PNL (- UDMR) confirmă ceea ce președintele a spus-o acum câțiva ani, citez, avem un "stat eșuat". Aș mai adăuga, "avem un stat mafiot", ca o caracatiță hidoasă, ce ne acaparează educația, sănătatea, cultura, economia etc. Mai e vreun domeniu în țara asta care să nu fi fost atins de tentaculele caracatiție? Trenurile ard pe șine, stațiile GPL explodează, mamele mor prin spitale, fenomenul drogurilor pare scăpat de sub control. "Artiști" ce țin de o subcultură, de o zonă underground, sunt ovaționați pe marile scene. Totul e cu susu-n jos, nimic nu mai pare a fi normal. Mă rog, care e normalitatea?
Se împlinesc azi, 1 august, 550 ani de când Zalăul a devenit târg, privilegiu acordat de Regele Ungariei și Boemiei, Matia Corvin (Mátyás Király). La 1 august 1473, așezarea devenea Oppidum Zilah. Desigur, istoria așezării e mult mai veche, așa cum bine remarca prietenul Teofil Ivanciuc este posibil să fie orașul cu cea mai veche atestare documentară de pe actualul teritoriul al României. Prima dată este amintit pe la 900, de Anonymus, când căpetenia triburilor maghiare ajunse în bazinul Carpatic, Tuhutum, îl învinge pe Gelou aproape de Zalău.
Azi am interferat pentru prima dată cu celebrul (deja) "Chat GPT". Nu știu cum am ajuns ca după o oră de matematică la o clasă de a IX-a, unde am discutat despre "semnul funcției de gradul I", să-l întreb pe GPT 4 despre acest subiect.
Un an de război la granițele noastre! Cum să nu te tulbure gândul că minți bolnave pot decide soarta unor oameni pașnici? Cum să nu-ți pese de cei în suferință, de cei care trăiesc cu frică dar și cu speranță? Cu aceste gânduri m-am trezit în ziua în care Europa comemorează un an de la izbucnirea războiului din Ucraina.
Mare scandal mare la Cluj, în jurul statuii lui Iuliu Maniu. Mai multe asociații civice și instituții culturale și-au dat mâna și au redactat un "protest" împotriva primăriei. Motivul îl reprezintă lucrările demarate de municipalitate în zona în care era amplasata statuia ilustrului om politic.
Nu credeam vreodată că voi ajunge să scriu aceste rânduri, vorbind la trecut despre Maestrul György Tözser. Ieri, vestea morții sale a lăsat fără cuvinte comunitatea iubitorilor de matematică, așa cum m-a lăsat și pe mine... Avalanșă de amintiri și fapte, cărora poate nu le-am dat importanță sau nu le-am văzut ”rostul”, au acum altă greutate.
Savuros "dialogul" din noiembrie 2014, dintre candidații la presedinție, Victor Ponta și Klaus Johannis, retransmis astăzi de postul B1 TV. Klaus Johannis, actualul președinte al României a mizat atunci pe suspiciunea de plagiat a contracandidatului său. L-am ascultat din nou cu atenție, așa cum am făcut-o și acum 8 ani, și l-am crezut atunci cănd a spus "cine a fost prins copiind, fie și trei rânduri, trebuie să-și dea demisia din politică".
Începând cu data de 9 martie 2022, În România nu a mai fost prelungită starea de alertă, așa cum am fost obișnuiți în ultimii doi ani. Odată cu ridicarea acesteia, a căzut tot suportul legislativ aferent combaterii efectelor pandemiei de coronavirus. Ne-am trezit brusc, ”liberi”, așa cum, acum doi ani, odată cu instituirea stării de urgență din 16 martie 2020, ne-am trezit brusc în plină pandemie. Starea de urgență (încetată la data de 15 mai 2020) a fost ulterior transformată în stare de necesitate, iar toate măsurile de combatere a pandemiei s-au bazat pe aceasta. Acum, nu a mai rămas nimic, în afară de un vis urât transformat în coșmar.
Azi, 15 februarie 2022, s-a sărbătorit în (aproape) toate școlile, fix la ora 11.00, Ziua Națională a Lecturii. Salutară inițiativa Ministerului, nimic de zis. Așa cum se precizează în adresa remisă unităților de învățământ, "doar 6,2% dintre cetățeni cumpără cel puțin o carte pe an". Ceea ce este foarte grav. Câți dintre aceștia sunt elevi, este greu de estimat. Am participat și eu, ca unul care consideră că elevii nu înțeleg matematica și pentru că nu citesc, la activitățile școlii mele. Încă o dată s-a dovedit că API știe să facă activități frumoase, inedite, atractive. Îi felicit public pe toți colegii mei implicați!
Interesantă emisiunea lui Prelipceanu de pe Digi 24 ("Jurnalul de seară"). Se discută despre modul în care protestul camionagiilor din Canada este exportat, voit sau nu, în alte spații culturale. Discuția a pornit de la un clip în care sunt difuzate imagini de la proteste din diferite țări și diferite contexte. Nici nu contează că acestea nu au mai nimic în comun, în afară de faptul că se protestează. Cică acel clip e difuzat pe pagina unui politician de la noi (e greu de ghicit?) care îndeamnă la proteste. Și foarte bună observația moderatorului, cum că în colajul de imagini și de mesaje sublimale, lipsesc steagurile a două țări. Ați ghici care? Rusia și China. Surprinde pe cineva?
Citesc cu stupefacție că de curând a apărut o nouă "teoremă". Cum, nu ați auzit de ea? "Teorema Precup" după numele primarului din Mogoșoaia. De Mogoșoaia ați auzit, nu? Vă dau un indiciu: nu departe de Mogoșoaia e capitala României. Dar despre ce este vorba? La o ședință de Consiliu Local, o propunere legislativă avea nevoie de 2/3 din numărul total de consilieri ca să treacă. Mai exact, numărul necesar de voturi este (conform legii -"Nimeni nu este mai presus de lege", să nu uitați asta) numărul natural superior celui obținut prin aplicarea a două treimi din numărul consilierilor.
Sărbătorim, din nou, Ziua Culturii Naționale. Zi suprapusă din 2011 peste ziua de naștere a poetului național Mihai Eminescu. Nu am înțeles niciodată de ce Eminescu este considerat poet național și nu Lucian Blaga sau Nichita Stănescu, de exemplu. Sigur, departe de mine gândul de a nega genialitatea poetică și nu numai, a "poetului nepereche". De altfel, sunt unul dintre cei care iubesc poezia lui Eminescu, mai ales pe aceea cu tentă filozofică. E meritul distinselor doamne profesoare Cormoș (doamna dirigintă din clasele V-VIII) și Aura Mocanu (profa' de română din liceu). O țin minte și acum pe doamna profesoară Mocanu cum recita din Eminescu. Și-mi aduc aminte de momentul în care, acasă, memoram versurile lui Eminescu: "Porni luceafărul / Cresteau în cer a lui aripe / Și căi de mii de ani treceau / În tot tâtea clipe"... Îl iubesc pe Eminescu ca orice om însetat de poezie, de cultură. Cu toate acestea nu pot să nu mă întreb de ce El și nu altul este considerat poetul național.
