Cât de inteligentă este Inteligența Artificială? Interviu cu GPT-3.5 (1)

Mi-a venit o idee năstrușnică. Să-i iau un interviu, celebrului Chat GPT. Adică, să transform ”dialogul” dintre om și algoritm într-un interviu. Asta presupune din partea mea, a celui ce pune întrebări că voi lega logic întrebările, inspirându-mă din răspunsurile primite. Și că voi conduce discuția având ca ”fir roșu” un subiect. Recunosc, ar fi multe subiecte de discutat cu IA - reprezentată de Chat GPT: de la probleme care mă privesc cum ar fi cele legate de educație, la subiecte de filosofie sau teologie. De unde să încep? Iată dilemele cu care m-am confruntat, atunci când am deschis fereastra de chat. 

Nu sunt sigur că ceea ce urmează să citiți poate fi considerat un interviu, având în vedere că interlocutorul meu nu este uman. Nu m-am simțit deloc confortabil, o spun deschis. Însă, la fel ca și cu interlocutor uman, ai posibilitatea de a reveni, de a pune alte întrebări, pe măsură ce răspunsurile îți sugerează alte perspective. ”Avantajul”, dacă se poate numi așa, în cazul de față, constă în faptul că odată ce ai pus o întrebare, poți solicita un alt răspuns dacă cel inițial nu este lămuritor. Și din nou, un alt răspuns. Asta înseamnă că poți selecta din răspunsurile primite la aceeași întrebare, sau le poți combina. 

Daniel Mureșan: ”Meseria de jurnalist e frumoasă, dar e foarte grea”

În aceste zile se împlinesc 25 de ani de la apariția primului număr al ziarului ”Magazin Sălăjean”, cel care avea să devină în timp, liderul presei sălăjene. A pornit la drum ca și săptămânal de informație și publicitate pentru ca ulterior să devină cotidian, ziarul avea să reflecte în paginile sale evenimentele importante din sfera social-politică dar și culturală a județului Sălaj. Răsfoind arhiva ziarului, îți dai seama cum s-au scurs ultimii 25 de ani, cu bune și cu rele. Acum, este momentul la care, se poate scrie istoria ziarului. La ceas aniversar, l-am rugat pe domnul Daniel Mureșan – directorul publicației să ne răspundă la câteva întrebări.

Vasile Bouaru – matematician, astronom și...călător

L-am cunoscut pe profesorul Vasile Bouaru, acum în vremea pandemiei. I-am urmărit câteva postări pe rețelele de socializare legate de locuri din Sălaj. M-am întrebat de fiecare dată când am aflat că vine cineva de departe să ne viziteze județul, ”oare noi de ce nu știm să îl promovăm mai bine?”. Domnul profesor Vasile Bouaru a venit tocmai de la Rădăuți, atras de frumusețile locurilor din Sălaj. Cu oazia ultimei sale călătorii prin Sălaj, chiar săptămâna trecută, l-am ajutat cu câteva sfaturi și indicații legate de locurile pe care le-ar putea vizita. Din păcate nu l-am putut însoți, însă i-am fost ghid, preț de aproape o oră prin centrul Zalăului. Mi-am dat seama că domnul profesor este un împătimit al călătoriilor. De aceea i-am propus să-mi ofere un inetrviu pentru blogul Foto-Travel. Îi mulțumesc și pe acestă cale că a acceptat.

 

Alec Bartos, clujeanul care machetează timbre cu tematica Cosmos

Despre Alec Bartos am aflat întâmplător. De fapt el m-a găsit pe mine. Eram la Timișoara la Conferința S.R.P.A.C (Societatea Română pentru Astronomie Culturală) unde, printre altele, am dus și o mini-expoziție de timbre românești cu tematica Cosmos, din colecția mea personală. După ce am prezentat lucrarea ”Misiunile Spațiale Apollo în filatelia românească”, primesc un comentariu legat de ultima serie emisă de Romfilatelia, cea intitulată Apollo 50. Mesajul era trimis de Alec Bartos, despre care am aflat ulterior că este cel care a machetat această serie. Mi s-a părut extraordinar acest lucru. Deși sunt colecționar de timbre, nu mi-am pus niciodată întrebarea cine sunt cei care dau viață acestor bucăți de hârtie. Așa s-a născut ideea de a-i lua un interviu lui Alec Bartos.

Publicația ”Sălajul pur și simplu” la al 30-lea număr

Sălajul, acest colț de țară de care parcă nu te mai saturi, are câțiva promotori foarte buni. Un fel de influenceri, ca să fim în pas cu moda...Unii sunt antreprenori de succes, alții sunt cei care sunt plătiți prin fișa postului să facă asta, iar alții sunt jurnaliști. Din ultima categorie face parte și Călin Pavăl, care, alături de colaboratorii săi reușește să facă ”un altfel de jurnalism”. Unul ce pune accent pe reportaj - acest gen jurnalistic pe cale de dispariție din mass-media românească. Iar reportajele scrise de Călin Pavăl și echipa sa, au ca subiect principal Sălajul. De 30 de luni (aproape 3 ani), Sălajul pur și simplu apare și pe print ca o publicație lunară, editată de Asociația Sălajul pur și simplu. Într-un context în care presa scrisă e pe avarie, un proiect ce-și propune să promoveze prin reportaje de calitate frumusețile Sălajului, merită apreciat. Iată de ce, am considerat necesar să publicăm un interviu cu jurnalistul Călin Pavăl.

Florian Ungur: 50 de ani de activitate în eter (2)

Oricine ajunge la Brusturi, în Sălaj, va remarca fără îndoială că într-o curte, se află o uriașă antenă. Dacă văzând-o de departe ai crede că acolo e cine știe ce ”instituție secretă”, odată ajuns în fața porții va vedea inscripție: Muzeul Radio Nostalgia. De ce să aibă un muzeu nevoie de o astfel de antenă? Întrebarea nu-și mai are rostul dacă afli că aici este locația unui muzeu inedit, unic în Sălaj și poate printre puținele muzee similare din țară. Un muzeu privat, construit de domnul col. (r) Florian Ungur, un împătimit radioamator. Am publicat o primă parte a interviului pe care a avut amabilitatea să ni-l ofere, acum revenim cu partea a doua a acestuia.

Florian Ungur: 50 de ani de activitate în eter (1)

Sălajul este fain și datorită oamenilor de aici. Pe oriunde mergi vei da de oameni gospodari și primitori, gata să-ți arate ce au ei mai de preț. Oameni de omenie, gazde bune, ce te vor primi cu brațele deschise și te vor pune la masă, ospătându-te cu drag. Sunt în Sălaj locuri speciale, tocmai pentru că oamenii faini le-au însuflețit, le-au scos din anonimat. Ei bine, despre un astfel de loc fain, creat cu multă migală de un om fain, o să vă povestesc în cele ce urmează. Este vorba despre Casa Muzeu ”Radio Nostalgia” din Brusturi, ce cuprinde o colecție privată strânsă cu mult suflet de către domnul colonel în rezervă Florian Ungur.

Agustin Montero - spaniolul cu suflet de român

L-am cunoscut pe Agustin Montero în urmă cu mai bine de 6 ani. Era perioada în care promovam intens tradițiile și obiceiurile Sălajului. Nu mică mi-a fost mirarea când, de pe un număr cu prefix de Spania, mă sună cineva care vorbea limba română mai bine decât mulți români din țară. A fost de ajuns o conversație de o jumătate de oră pentru a realiza că spaniolul cu care vorbeam simțea și gândea românește. Apoi, în martie 2014 am început prietenia pe rețelele de socializare, iar de atunci îl urmăresc cu admirație. La fiecare postare pe care o face în limba română - pe pagina ”Agustin Montero, un spaniol îndrăgostit de România”  sau în limba spaniolă - pe pagina ”Descubre Rumania” Agustin Montero vorbește cu admirație de țara lui de suflet. La începutul anului 2018 am avut șansa să-l cunosc în carne și în oase, fiindu-i ghid timp de o zi în câteva locuri din Sălaj. Mi-am dat seama încă o dată că Agustin este cel mai bun ambasador al culturii românești autentice, a tradițiilor și portului popular românesc. Iată de ce, am considerat necesar să public un interviu cu spaniolul cu suflet de român. 

Despre păstrarea tradițiilor: interviu cu doamna Tóth Ildikó

Am cunoscut-o pe doamna Tóth Ildikó  în urmă cu câțiva ani, în 2013, când a comentat în limba maghiară o postare de a mea despre Zalău. I-am răspuns în limba română, asta pentru că, din păcate nu cunosc limba maghiară. Nu mică mi-a fost mirarea când, a răspuns de data aceasta în limba română. Și mi-a mărturisit că nu a mai scris românește de foarte mulți ani, de când a emigrat în Suedia. Ce mică e lumea! Și ce faini sunt ardelenii! Nu s-a cramponat deloc de faptul că vorbim limbi materne diferite, a făcut eforturi să-și reamintească cuvintele pentru a-mi vorbi în limba mea! Un gest plin de respect și de nostalgie după locurile copilăriei. Căci, așa cum aveam să descopăr în urma multor schimburi de mesaje, doamna Tóth Ildikó a avut tangență și cu Zalăul.

Lansare oficială a documentarului ”The Hoia-Baciu Forest. Truth or Legend?”

Miercuri, 21 decembrie 2016, la avea loc lansarea oficială a documentarului ”The Hoia-Baciu Forest. Truth or Legend?”, primul documentar de promovare a uneia dintre cele mai ciudate păduri și țară. Asta după ce timp de un an de zile, echipa de producție a muncit pentru ca potențiali turiști să aibă la îndemână un material de promovare inedit, profesionist. Blogul Foto-Travel a sprijinit mediatic încă de la început acest proiect, a prezentat trailer-ele oficiale, așa că nu putea rata acum, înainte de premieră, un interviu cu producătorul documentarului - Cosmin Giurgiu.

Cărțile de joc ungurești vs cărțile de joc secuiești

”Cruce”, ”21”, ”Filcăi”, ”66”...nume de jocuri diferite de cărți, foarte populare, indiferent de vârstă, mai ales în Transilvania dar cu siguranță și dincolo de Carpați. Sunt 32 de cărți, câte 8 din fiecare ”culoare”, de fapt pentru fiecare din cele 4 figuri grafice denumite în limbajul comun al jocului de cărți impropriu ”culori”: inimă roșie (cum ar putea fi altfel o inimă?) – sau Roșu, Ghindă (fructul stejarului), Dubă sau Bâtă (ceva ce seamănă cu un zurgalău, un fel de clopoţel sferic din aramă) și respectiv frunza de viță de vie căreia toți jucătorii îi spun simplu ”Verde”. Așadar avem patru ”culori”: roșu, ghindă, dubă și verde, respectiv patru seturi de câte 8 cărți: patru dintre ele numerotate cu cifrele romane VII, VIII, IX și X iar alte patru nenumerotate dar a căror valoare este respectiv de 2, 3, 4 și 11  adică ”doiar”, ”treiar”, ”pătrar” și As. Aceste cărți de joc au desenate pe ele, dincolo de ”culori” și cifre, anumite personaje masculine și feminine dar și imagini ale unor castele, cetăți, sau locuri ce par a fi idilice. Pe unele apare scris și ceva text în limba maghiară. Ați ghicit, este vorba de cărțile de joc ungurești sau Magyar Kártya. De curând, acestea au un rival - dacă se poate spune așa - pentru că au apărut pe piață cărțile de joc secuiești sau Székely Kártya

Székely Kártya - cărțile de joc secuiești

Agenție de turism din Spania, promovează România la Târgul de Turism de la Madrid

Se vorbește din ce în ce mai mult de România ca destinație turistică. Și asta nu este rău deloc. Diverse site-uri de turism, publicații de travel promovează prin materialele publicate destinații din România. Toate însă se bazează strict pe potențialul turistic al destinației respective, lucrurile sunt privite din afară cu oarecare detașare. Închipuiți-vă însă că un român, ar avea o agenție de turism, undeva în afara granițelor țării. Vă asigur că promovarea pe care o va face destinațiilor turistice românești va fi net superioară oricărei alte agenții, pentru că dincolo de pragmatismul unei afaceri va pune și mult suflet. Așa se întâmplă cu agenția Viajes Cazaré din Madrid, Spania - deținută de românca Nicoleta Boranda. Recent, a fost lansat site-ul turistic Visita Rumania ce promovează în rândul turiștilor spanioli, frumusețile României.

Asociația Amicii Muzeului are site și pliant de promovare

Nu mai e un secret pentru nimeni, îmi plac festivalurile de reconstituire istorică. E un bun prilej de a învăța ”pe viu” despre o epocă, despre o perioadă istorică. Iar dacă actul de învățare are loc într-un context cât mai apropiat de ceea ce se presupune - pe baza cercetărilor științifice și a descoperirilor arheologice - că a fost, cu atât mai bine. Iată de ce, sunt nelipsit de la cele două festivaluri de reconstituire istorică antică, de care Zalăul are parte. Vorbim despre Festivalul Roman Zalău-Porolisum și despre Porolissum Fest. Am fost foarte bucuros și mândru (un sentiment de mândrie locală) în același timp, când am descoperit că la Zalău, funcționează din 2011 Asociația Amicii Muzeului, care are nu mai puțin de patru grupuri de reenactment. Am mai scris despre asociație sau despre festivaluri și cu altă ocazie, însă acum s-a făcut un mare pas înainte prin crearea unei pagini de internet dedicate, care are menirea de a promova activitatea asociației.

Pagina principală a site-ului

De Ziua Culturii Naționale, interviu cu doamna Corina Bejinariu - managerul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău

În fiecare an, pe 15 ianuarie, este marcată Ziua Culturii Naționale. Aceasta a fost instituită printr-o hotărâre a Camerei Deputaților din 16 noiembrie 2010, legea fiind publicată în Monitorul Oficial nr.831/13 decembrie 2010. Data aleasă, nu este deloc întâmplătoare, pe 15 ianuarie 1850 se năștea la Botoșani cel ce avea să devină poetul nepereche - Mihai Eminescu. Din 2011, în fiecare an, Ziua Culturii Naționale a fost marcată și în județul Sălaj printr-o serie de evenimente culturale. Instituții culturale sau unități de învățământ, vor marca și în acest an, când se împlinesc 165 de ani de la nașterea poetului național, Ziua Culturii Naționale. Păstrând oarecum tradiția ultimilor ani, blogul Foto-Travel - promotor al evenimentelor culturale sălăjene - vă prezintă una din instituțiile culturale reprezentative: Muzeul Județen de Istorie și Artă Zalău.

Muzeul din casa bunicii

Țara Silvaniei așa cum mai este denumit ținutul aflat în mare parte pe teritoriul actualului județ Sălaj, abundă de locuri mirifice care îmbină cadrul natural cu elementele etnografice specifice și care cu puțină promovare ar putea deveni obiective turistice de top. Unul dintre acestea este Muzeul etnografic ”Ligia Alexandra Bodea” din localitatea Iaz, comuna Plopiș. Localitatea Iaz, atestată pentru prima dată în anul 1342, se află pe Valea Barcăului în zona etnografică cu același nume, într-un cadru natural de excepție. Orizontul este dominat de Munții Plopișului aflați la extremitatea vestică a județului Sălaj. Dacă în alte locuri, sub valul modernismului, aproape că s-au șters urmele unei culturi populare autentice, aici la Iaz autenticul țărănesc s-a conservat într-o mai mare măsură. Poate și datorită izolării dar cu siguranță și oamenilor locului care au conștientizat pericolul dispariției culturii populare și au acționat în consecință.

Expoziția de fotografie Călător prin Țara Vikingilor

Pentru prima dată de când urmăresc evenimentele ce au legătură cu turismul, am avut ocazia să vizitez o expoziție de fotografie de călătorie. Expoziția, semnată de Nicodin (Nicu) Duma și intitulată ”Călător în Țara Vikingilor” constă în 25 de fotografii panoramice, printate pe canvas, cu peisaje din țările nordice. Am văzut expoziția la Centrul de Artă Urbană Casino din Cluj-Napoca, la doar câteva zile de la vernisaj. Cu regretul că nu am știut din timp de eveniment, m-am consolat cu ideea că atunci când am vizitat expoziția nu mai era nimeni acolo, așa că am putut admira în voie fiecare exponat.

Savaria Legio XV Apollinaris, din nou la Zalău

Sunt ordonați, disciplinați exact cum erau acum aproape 2000 de ani legiunile romane. Au echipamente care reproduc până aproape de perfecțiune pe cele autentice romane. În tot ceea ce fac, fie că e vorba de defilări, prezentări de echipament sau de demonstrații de luptă, dau dovadă de profesionalism. Provin din anticul oraș Savaria, capitala provinciei romane Pannonia Superior. Au fost prima formație de reenactment care au participat încă de la prima ediție a Zilelor Romane în 2005. Ați ghicit, e vorba de Savaria Legio XV Apollinaris din Szombathelyi, Ungaria.

Savaria Legio XV Apollinaris - romanii din Pannonia

Terra Dacica Aeterna - pasiune pentru istoria antică

Nu peste mult timp, pe străzile municipiului Zalău vor defila, la fel ca în fiecare an, legiuni romane, luptători daci și sarmați în ceea ce a devenit tradiționalul Festival Roman Zalău – Porolissum. Copia celebrei statui ”Lupa Capitolina” amplasată în fața Primăriei Municipiului Zalău, având efigia împăratului Traian va ”saluta” defilarea trupelor de reenactment prezente la festival. Dacă acest festival a prins la public în cei 10 ani de la debut, se datorează în cea mai mare măsură participării formațiilor de reconstituire istorică. Astfel, publicul larg a putut ”vedea” istoria antică, a putut să înțeleagă cum erau organizate legiunile romane, care era armamentul din dotarea acestora. Prima formație de reenactment (reconstituire istorică) din România, profilată pe istorie antică, este Terra Dacica Aeterna din Cluj-Napoca. Oficial, s-a înființat la 1 iunie 2007 la inițiativa unor pasionați de istorie antică. Încă de la început, între membrii asociației s-au aflat istorici-arheologi specializați pe perioada antică sau studenți care urmau acest drum.

Interviu cu Gunter Demnig - artistul care a inițiat proiectul Stolpersteine

La începutul acestei săptămâni, pe 7 iulie, a avut loc în mica localitate Porț (comuna Marca) de la marginea de vest a județului, un eveniment în premieră pentru Sălaj. Au fost montate șase pietre stolpersteine care comemorează familia Mozes deportată în mai 1944 la Auschwitz-Birkenau. Pietrele stolperstein care au montate pe ele o plăcuță de cupru cu numele fiecărei persoane căreia îi este dedicată, au fost montate de artistul german Gunter Demnig, grație unei colaborări cu Muzeul CANDLES din Statele Unite ale Americii. Fondatorul muzeului este Eva Mozes Kor supraviețuitoare a Holocaustului, originară din Porț. Eva Mozes Kor a participat alături de un grup de 50 de americani, profesori, studenți și cercetători - susținători ai Muzeului CANDLES, la ceremonia de instalare a ”pietrelor de poticnire”.

L-am urmărit pe artistul german la lucru, în timp ce instala pietrele la Porț. Totul a fost ca la carte. Într-o pauză l-am rugat să acorde un interviu în exclusivitate pentru blogul Foto-Travel. A acceptat cu multă plăcere să vorbească despre acest proiect care l-a făcut celebru. În mulțumesc pentru că a acceptat și mă simt onorat să public un astfel de interviu. Îi mulțumesc colegei mele, doamnei profesoare Cristina Hossu pentru traducere.

Scările Rákóczi din Târgu Mureș, cele mai frumoase din țară

În ultimul timp conceptul de artă urbană ia amploare. Arta urbană poate fi definită ca un curent artistic contemporan ce își propune integrarea în spațiul public al orașului, actul artistic. Este o formă de artă cât de cât organizată, realizată în general de artiști, spre diferență de ceea ce se numește artă stradală (street art) care e la îndemâna oricui. Aceasta din urmă se referă în special la grafitti. În marile orașe ale lumii, din ce în ce mai mulți artiști crează și expun în spațiul public. De la grafitti la mozaicuri, de la stickere sau afișe la sculpturi sau diverse informații, toate fac parte din acest curent artistic contemporan.Dincolo de aspectul artistic, de emoția pe care o stârnește fiecare operă de artă, unele elemente de artă urbană au și un mare potențial turistic. Cei care vizitează orașul respectiv vor să vadă ”minunea”, vor să interacționeze cu ea.

Scările Rákóczi înainte și după vopsire. Sursa foto: www.facebook.com/DigitalTransilvania