O vizită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Orice iubitor al istoriei, și în ultimă instanță, orice turist român ar trebui să ajungă să vadă cu ochii lui ruinele capitalei Provinciei Romane Dacia. Asta pentru că oricâte cărți de specialitate sau ghiduri turistice ai citi, sau oricâte fotografii ai fi văzut, nu este același lucru cu o vizită în situl arheologic sau în muzeul de arheologie din apropiere. Nimic nu se compară cu plimbarea printre ruine, pe acolo pe unde au trecut legiunile romane acum 1900 de ani. 

Petroglifele din Sălaj (1)

Sălajul este fascinant! Aici găsești mereu câte ceva ce merită să fie povestit. Și nu mă refer doar la peisajele minunate, la varietatea formelor de relief sau la satele ce încă mai păstrează tradiții și obiceiuri. Nu mă refer nici la salba de biserici de lemn - cele mai multe dintr-un județ, mai multe decât cele mai titrate, din Maramureș. Nici măcar la monumentele istorice, unele lăsate în paragină, dar care chiar și așa au un farmec aparte. Mă refer la Sălajul neștiut, la Sălajul inedit. Acel Sălaj ce se lasă descoperit doar celor care-l iubesc! Și, Slavă Domnului, există oameni care caută și descoperă locuri minunate, în acest Sălaj de poveste. Nu cred că e un secret pentru nimeni, unul dintre acești oameni faini este Călin Pavăl. Cine nu a auzit de Sălajul Pur și Simplu (transformat între timp în Reporter Pur și Simplu)? Acea publicație electronică (dar care apare și pe print) ce are darul ca prin reportajele faine, cum numai Călin le poate realiza, să te ducă într-o lume mirifică. O lume despre care ai crede că nici nu există, dacă nu ar fi amintite nume de locuri pe lângă care treci des. 

Și credeți-mă, e un privilegiu să-l ai pe Călin Pavăl ca și ghid. Mai ales dacă te duce în locurile descoperite de el. Așa s-a întâmplat zilele trecute, când Călin m-a dus în cel mai frumos loc, unul plin de mister, în care straturile istoriei se suprapune unul peste altul. Am văzut, cu ochii mei, petroglifele din Sălaj!

”Gaia” a ajuns la Satu Mare

O dată-n viață trebuie să vezi instalațiile luminoase ale artistului britanic Luke Jerram. Trei dintre acestea: Gaia, Museum of the Moon și Mars au ajuns și în România, fiind itinerate în câteva mari orașe prin intermediul festivalului Lights on Romania. Am ratat expozițiile de la Cluj-Napoca și Oradea din anii trecuți, așa că mi-am zis să nu o ratez și pe cea de la Satu Mare.

România neîmblânzită: un documentar de excepție

Ca în fiecare an, compania TenarisSilcotub aduce la Zalău, o serie de filme de scurt și lung metraj, producții sud-americane dar și românești. Demersul este unul lăudabil și suplinește ”setea” de filme a publicului zălăuan. Se știe, Zalăul - municipiu reședință de județ - nu are de ani buni niciun cinematograf. Pe afișul din acest an al Festivalului Tenaris Cine Latino, apare și documentarul ”România neîmblânzită”ce rulează în cinematografele din țară. Evident, nu am ezitat să merg să văd documentarul, cu atât mai mult cu cât, cochetez cu fotografia wildlife.

Album de fotografie: România lui Iosif Berman

Pe 11 ianuarie 1812 se naște la Cluj, Carol Popp de Szathmári (1812-1877), pictor și grafician maghiar din Transilvania, cel ce avea să fie cunoscut în Regatul României ca primul fotograf de artă și documentarist. A fost considerat în vremea ca fiind printre primii 10 fotografi din Europa și primul foto-jurnalist de război - a realizat primul reportaj fotografic dintr-un război, Războiul Crimeii (1853-1856). A fost medaliat de Regina Angliei, Împăratul Austriei, Regele Spaniei și Împăratul Napoleon al III-lea al Franței. În onoarea sa, începând cu anul 2010, ziua de 11 ianuarie este desemnată ca fiind Ziua Arte Fotografice în România.

Dar nu despre Carol Popp de Szathmári vrem să vorbim în materialul de față. Ci despre un alt mare fotograf din România: Iosif Berman. De fapt, materialul de față se vrea a fi o recenzie la excepționalul album fotografic bilingv  ”România lui Iosif Berman / Iosif Berman's Romania”, apărut în anul 2015.

Târgul de Crăciun de la Sibiu, probabil cel mai frumos din țară

În România tradiția Târgurilor de Crăciun nu este foarte veche. Însă pe an ce trece, din ce în ce mai multe orașe mari organizează astfel de târguri, care dincolo, în Europa sunt foarte căutate de către turiști. Sibiul se distinge dintre orașele românești care organizează târguri de Crăciun, fiind printre primele orașe în care s-a organizat un astfel de eveniment. Se întâmpla în 2007 când, alături de Luxemburg, a fost Capitală Culturală Europeană. De atunci au trecut 10 ani în care. Târgul de Crăciun de la Sibiu a crescut frumos, devenind în ultimii 2-3 ani ”cel mai frumos târg de Crăciun din țară”.

10 fotografii document ale Unirii, în arhivele din Zalău

În fiecare an, cu ocazia zilei de 1 Decembrie - Ziua Națională a României, apar în presă informații referitoare la ”fotograful Unirii” așa cum este numit Samoilă Mârza, cel care a realizat la 1 decembrie 1918 singurele clișee fotografice cu ocazia Adunării Naționale de la Alba-Iulia. Fotografii extrem de importante pentru istoria românilor, pentru că sunt singurele documente vizuale ale evenimentului. De curând, am descoperit în Fondul Leontin Ghergariu, din cadrul Direcției Județene a Arhivelor Naționale Sălaj, o parte din aceste fotografii-document.

Tulcea: ce să vezi într-o zi

Suntem grăbiți, mereu în viteză. Nu ne mai ajunge timpul. Încercăm să-l comprimăm, mai ales când suntem în vacanță și vrem să vedem multe într-un timp scurt. Așa că, de cele mai multe ori, alocăm doar o zi pentru vizitarea unui oraș. O zi poate fi suficientă pentru a vedea esențialul, pentru a-ți face o imagine de ansamblu asupra orașului, pentru a-i lua pulsul. Nu o să vezi tot, ci doar ceea ce este important. Sau așa cum spun englezii ”must do see”. Într-o astfel de abordare, vă prezentăm ce puteți vedea într-o zi în Tulcea, un oraș ce are mare potențial turistic.

România în Marele Război (4): Mausoleul de la Mărășești: Pe aici nu se trece!

Vara anului 1917, a reprezentat un moment de cotitură în istoria românilor. În plin război mondial, cu aproape două treimi din terioriul Regatului României aflat sub ocupație străină, cu un front ce părea că cedează sub presiunea trupelor germane și austro-ungare, cu un aliat ce dădea semne evidente că vrea să parasească frontul sub influența propagandei bolșevice, luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz au rămas în istorie sub lozinca ”Pe aici nu se trece!” La 100 de ani de la acele evenimente, o vizită la cel mai impresionant mausoleu - cel de la Mărășești - se vrea a fi un pios omagiu adus celor care s-au jertfit pentru țară.

Bistrița, după 3 ani...

Sunt atâtea locuri de văzut în România încât rareori te întorci în același loc. Iar dacă o faci e mereu pe fugă. Însă în cazul Bistriței lucrurile au stat altfel. Poate și pentru că acum 3 ani când am vizitat pentru prima dată orașul, impresionat de cele văzute, am scris un articol pe blog intitulat ”Bistrița, ce să vezi într-o zi”.  Articolul a devenit în scurt timp unul dintre cele mai citite și mi-a adus un cadou surpriză din partea Primăriei Municipiului Bistrița. Nu vă mirați așadar, dacă vă spun că înainte de a mă reîntoarce în Bistrița, am avut ceva emoții. Oare voi găsi același oraș pe care l-am descoperit acum 3 ani? S-a schimbat orașul?

Hoinar prin Sălaj: lacul Vârșolț și o panoramă de 360 de grade

De mult n-am mai hoinărit. A fost o iarnă grea, în care m-am limitat la câteva ieșiri pe Meseș. Apoi, la școală, a fost o avalanșă de proiecte educaționale în care am fost implicat, care mi-au consumat aproape în întregime resursele de timp. Iar ”anotimpul intermediar” dintre primăvară și iarnă, nici cu zăpadă dar nici cu soare a fost poate cel mai important motiv pentru care n-am ieșit din Zalău. Iată însă, că odată cu venirea (oficială) a Primăverii, odată cu explozia de lumină și culoare, am găsit răgazul de a ieși și de a hoinări prin Sălaj.

Sălajul Etnografic: 10 muzee și colecții etnografice

Am primit de curând o provocare: să răspund la întrebarea dacă județul Sălaj este o destinație turistică. M-am gândit ce aș putea spune despre obiectivele turistice ale județului, căci fără obiective turistice nici nu se poate vorbi de turism. Prima categorie de obiective la care m-am gândit au fost cele etnografice. Da, din acest punct de vedere, Sălajul poate fi o destinație turistică. Există pe teritoriul județului Sălaj câteva locuri care adăpostesc colecții etnografice de excepție, realizate din pasiunea pentru frumos, pentru autentic și din dorința de a salva de la uitare zestrea poporului român. Unele dintre aceste colecții, ce pot fi considerate, fără a exagera muzee etnografice, sunt rodul unor proiecte de succes; altele s-au constituit prin forțe proprii ale celor care au astfel de preocupări. Enumerăm o parte dintre acestea, fără a avea pretenția că avem de a face cu un clasament al acestora.

”Coasta ștrecului” - Băbeni, file de istorie

Istoria trebuie privită ca o succesiune de evenimente, mai mari sau mai mici. Sau ca un puzzle format din milioane de piese răsfirate în timp, pe care noi încercăm să le punem la locul lor, pentru a reface imaginea completă a unui loc. Misiune dificilă întrucât nu avem, în demersul nostru, imaginea reală ca model. Nu o are nimeni, ea însăși este întinsă prin veacuri și chiar o viață întreagă de om nu este suficientă să vadă decât o infimă parte. Cu toate acestea, jocul este unul captivant, iar potrivirea fie și a unei singure piese, dă o satisfacție intelectuală greu de descris în cuvinte. Iată de ce, atunci când am dat prin arhive de documente care confirmă o poveste spusă de bătrânii satului în care am copilărit - este vorba despre Băbeni - m-am bucurat nespus de tare.

Petrești (Sebeș): un loc încărcat de legende.

Sunt multe localități în România cu mare potențial turistic. Una dintre acesta este fără îndoială localitatea Petrești, de lângă Sebeș, județul Alba. Deși se află oarecum în conul de umbră al municipiului Sebeș - localitatea are un mare atu: acela de a fi pe ”Drumul Regelui” sau pe Transalpina, așa cum este denumit drumul național 67 C ce leagă Transilvania de Oltenia. O localitate cu o istorie tumultoasă, situată pe Valea Sebeșului într-o zonă de o frumusețe rară, asupra căreia și-au pus amprenta sașii colonizați aici în secolul al XII-lea.

Hoinar prin Sălaj: Pe Jirnău, după cocoroţele

De când cu hoinărelile mele sălăjene, m-am obișnuit să vânez momente. Și sunt unele la care trebuie să fii foarte atent. Nu poți de exemplu să-și propui să fotografiezi lanurile de rapiță la sfârșit de mai, căci realmente nu vei mai avea ce fotografia. Sau dacă vrei să fotografiezi lalele pestrițe ori narcise, atunci trebuie să prinzi momentul. Așa s-a întâmplat și în cazul ”vânătorii” de narcise, din celebra Poiană cu Narcise de la Racâș - Hida. O poveste care din păcate nu are un final fericit...

De Ziua Națională, acasă la Simion Bărnuțiu

După modelul din capitală, în mai multe orașe din țară și mai ales în Transilvania, Ziua Națională a României a fost marcată printr-o serie de evenimente dintre care nu a lipsit parada militară. Chiar și la Zalău, parada din acest an a fost una grandioasă. Însă după ce zăngănitul armelor (oare este normal?) a încetat, sălăjenii au continuat să marcheze împlinirea a 97 de ani de la Marea Unire printr-un eveniment mai aparte. La Bocșa, acolo unde se odihnesc osemintele marelui Simion Bărnuțiu, Ziua Națională a României a fost marcată printr-un eveniment încărcat de spiritualitate și patriotism deopotrivă.

Ziua Națională marcată la Zalău printr-o parada fastuoasă

La Zalău, ca de altfel în aproape toată țara, este o tradiție ca Ziua Națională a României sărbătorită la 1 decembrie, să conțină în seria de evenimente și o paradă militară. De data aceasta, în lipsa tradiționalului spectacol folcloric - anulat probabil din respect față de victimele de la Colectiv, parada militară a avut o desfășurare fără precedent. Dacă mai adaugi evenimentele culturale și cele religioase, ai imaginea unei sărbători complete.

Iuliu Maniu, ctitor de țară

Nu știu cum se face dar de fiecare dată, numai în preajma zilei naționale, ne aducem aminte de înaintații noștri care au pus umărul la cel mai măreț moment al istoriei românilor: unirea Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei cu România în 1918. Ca român transilvănean, nu pot să nu mă gândesc în primul rând la cei care au contribuit decisiv ca actul istoric de la 1 decembrie 1918 să fie pus în practică. Iar dintre aceștia, fără îndoială că Iuliu Maniu este personalitatea cea mai proeminentă. Cu toate acestea, casa natală de la Bădăcin a ajuns aproape în paragină și stă să cadă, doar campania publică ”Salvați istoria națională. Salvați casa Iuliu Maniu” a reușit în al 12-lea ceas să miște oarecum lucrurile din loc. Iată de ce, acum în preajma aniversării a 97 de ani de la Marea Unire, publicăm un material despre rolul lui Iuliu Maniu în acest moment cu adevărat providențial.

Muzeul Școlar de la Gâlgău sfidează timpul

Acum exact 43 de ani, pe 12 iunie 1972, se inaugura la Gâlgău (pe Someș) un muzeu școlar. Chiar dacă acum, peste ani, un astfel de eveniment n-ar mai fi considerat unul foarte important, atunci altfel au stat lucrurile. Era o emulație în școlile sălăjene, o dorință a unor cadre didactice de a face ceva pentru a salva de la distrugere satul românesc autentic, aflat sub asaltul modernismului. Acolo, la Gâlgău, la marginea județului, doi dascăli ai școlii din localitate, cu dragoste de frumos, de autentic, au decis să facă ceva. Și au reușit. Munca lor se vede și astăzi, într-unul dintre cele mai frumoase și interesante muzee școlare. Vă invit să-l descoperim, să-i cunoaștem povestea.

Proiectul fotografic #hoinarprinsalaj

Încă de la început am dedicat acest blog, impresiilor de călătorie (prin județul Sălaj, prin țară sau prin lumea largă) pe care m-am străduit să le ilustrez cu fotografii realizate de mine. Un blog de călătorii și de fotografie în același timp, de aici și denumirea de Foto-Travel. Evident, ca orice proiect, și acesta a evoluat în direcții pe care nu le anticipasem, tocmai din dorința de a încerca să acopăr sfera largă a domeniului legat de călătorii. Am făcut promovare turistică, am scris despre proiecte interesante, despre pasiunea altora de a călători. Cu timpul mi-am dat seama că oricât de frumos ar fi prin lume - și vă rog să mă credeți că am avut șansa de a vedea locuri minunate - tot ACASĂ este mai bine. Nu știu alții cum sunt...dar pe mine locurile copilăriei, locurile de care sunt legat sufletește mă atrag ca un magnet. Am început să redescopăr Sălajul și am făcut-o pur și simplu hoinărind. Am hoinărit încoace și în colo, fie că a fost vorba de vre-un proiect, fie că a fost vorba despre o deplasare în interes de serviciu. De fiecare dată am luat și aparatul de fotografiat cu mine și când am văzut ceva interesant am tras un cadru. Și cum o fotografie spune mai mult decât 1000 de cuvinte, am decis să împărtășesc și altora din frumusețea locurilor văzute. Așa s-a născut ideea de proiect #hoinarprinsalaj.