Marius Tutovan: de la piatra brută la opera de artă

Dacă e să mă întorc în timp, cam cu vreo 20 de ani, atunci îmi imaginez o zi de vară la bunicii mei la Băbeni. Aveau un teren de vreo 50 de ari, undeva lângă vechea carieră de piatră, cea de pe Valea lui Ursan. Acolo era ”dinamitiera”, adică depozitul de dinamită folosită în cariera mare, pentru extragerea pietrei. Era un loc interzis, bunicii mei nu mă lăsau în zonă, de mic copil am fost educat că acolo nu e voie să mergi. Mergeam acolo la pământ la sapă la porumb, sau în alți ani la coasă ori strâns de fân. Peste deal (terenul era pe o coamă de deal) se vedea gardul de sârmă ghimpată și clădirea depozitului. Evident că era păzit tot timpul, iar câinii care ne simțeau de la distanță lătrau amenințător. Dar au trecut anii, bunica a vândut terenul la cineva care a cumpărat totul în jurul fostului depozit de dinamită; cariera veche s-a închis de mult. Surpriza a venit în acestă vară când, aflat la Băbeni m-am aventurat prin zonă: s-a deschis o exploatare nouă pe Valea lui Ursan, iar acolo, un artist și-a deschis un atelier. Din bucăți de piatră brută, face adevărate opere de artă. Este vorba despre Marius Tutovan.

Greco-catolicii din Băbeni

De mult timp îmi propun să scriu despre Băbeni (județul Sălaj) - satul copilăriei mele, satul meu de suflet. În ultimii doi ani am încercat să documentez din punct de vedere fotografic, articolele ce urma să le scriu. Am bătut din nou locurile copilăriei, mirifica vale a Someșului, dealurile din jur, satele din comună. Dar îmi vine greu să scriu, nu știu de ce, poate mulțimea amintirilor ce mă năpădesc sunt de vină. În ultimele zile ale anului 2014 am fost din nou acasă - și acolo la Băbeni este acasă - și într-o dimineață am dus-o pe bunica mea Maria la biserică. Spre rușinea mea, n-am mai fost la biserică în Băbeni de aproape 15 ani, de când a murit bunicul meu Gheorghe. Nu am să caut scuze, deși poate aș reuși să le găsesc, nu mai contează. Dar în acea dimineață din penultima zi a anului 2014 am simțit că trebuie să merg cu bunica mea, ca și demult în copilărie, la biserică. Nu am realizat pe moment că bunica frecventează biserica greco-catolică, biserică pe care n-am frecventat-o niciodată. Așa se face că iată, încep să scriu despre satul meu, despre Băbeni. Și din respect pentru bunica Maria am să o fac scriind despre Biserica Greco-Catolică ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Băbeni.