Festival medieval la Șimleu Silvaniei

Județul Sălaj s-a remarcat din punct de vedere turistic în ultimii ani și prin organizarea festivalurilor de reconstituire istorică ”Porolissum Fest” sau ”Festivalul Roman Zalău-Porolissum”. Festivaluri care și-au găsit locul în cadrul evenimentelor culturale sălăjene, care au fidelizat un public consistent, care au adus un plus de vizibilitate județului și complexului arheologic de la Porolissum. Însă s-a simțit lipsa și altor festivaluri de reconstituire istorică, nu poți reduce istoria acestui colț de țară doar la perioada romană. Sunt câteva localități sălăjene care ar putea fi mult mai bine puse în valoare dacă ne-am raporta la  epoca medievală, de exemplu. Între acestea, orașul Șimleu Silvaniei are atuul de a mai avea (e drept, sub formă de ruine) urmele cetății Báthory. Aici, s-a născut pe 27 septembrie 1533 Ștefan Báthory (Báthory István) cel ce avea să fie ales în 1571 principe al Transilvaniei și Rege al Poloniei în 1574. Este meritul conducerii Centrului Național de Informare și Promovare Turistică din Șimleu Silvaniei, prin directorul acestuia - domnul Daniel Stejeran, de a miza pe cetatea Báthory ca motor al relansării turistice a orașului. Ca un prim pas în acestă direcție, se va desfășura în perioada 17-18 septembrie 2016 prima ediție a Zilelor Cetății Báthory.

Reînvierea unei tradiții: Danțu la Șură

În ultimii ani, în județul Sălaj au avut loc o serie de evenimente etnografice care au pus în valoare zestrea culturală, bogăția obiceiurilor și tradițiilor autentice dar și frumusețea costumelor populare. O bună parte dintre aceste evenimente au fost organizate de către instituții culturale, dintre acestea merită amintit Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Au fost însă și situații când inițiativa și chiar organizarea a aparținut unor persoane îndrăgostite de frumos. O astfel de inițiativă a avut loc recent, iar punerea ei în practică a însemnat încă un eveniment etnografic reușit, care a pus în mișcare o întreagă comunitate. Este vorba despre reînvierea unei tradiții, care pe vremea părinților și bunicilor noștri făcea parte din cotidian: Danțul la Șură.

Mobila SIMEX - de la brand sălăjean la brand național

Nu știu de ce, în ultimii 25 de ani, România aproape că s-a sinucis din punct de vedere economic. Branduri autohtone de prestigiu au dispărut fie din neglijență fie sabotate de cei care pentru a-și umple buzunarele au vândut industria românească la fier vechi. Desigur, nu puțini vor fi aceia care vor spune că acestea sunt legile economiei de piață, că e normal ca firmele să dispară înlocuite de altele mai competitive. De acord cu aceste observații, însă nu înțeleg de ce branduri locale competitive, care asigurau de lucru unei comunități, au fost lăsate să moară încet. Sunt și exemple care dovedesc că pe ruina unor astfel de firme, oameni cu inițiativă au reușit să reclădească și să formeze un brand care astăzi aduce faimă localității, județului sau chiar țării. În periplul nostru prin județul Sălaj, în cadrul proiectului fotografic ”Hoinar prin Sălaj” nu aveam cum să ratăm un astfel de brand. Este vorba de fabrica de mobilă SIMEX din Șimleu Silvaniei (parte a grupului de fabrici SIMEX).

Secretele bisericii de lemn din Bulgari

Se spune despre județul Maramureș că este ”județul bisericilor de lemn”. Dacă e să judecăm după frumusețea acestora și după faptul că opt dintre ele fac parte din Patromoniul Mondial UNESCO, eticheta acesta este îndreptățită. Dar dacă e să ne raportăm la numărul bisericilor de lemn, județul Sălaj stă mult mai bine. Sălajul are nu mai puțin de 68 de biserici de lemn declarate monumente istorice dintr-un total de 92 de biserici de lemn câte există pe teritoriul său. Vechimea acestora se întinde de la mijlocul secolului al XVI-lea și până spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Fiecare biserică are ”secretele” ei, are decorațiunile ei, pictura ei interioară. Are povestea și legenda ei. Însă dintre toate, parcă bisericile de lemn, cea din Bulgari, comuna Sălățig, pare să-și fi apărat cel mai bine ”secretele”.

Marius Tutovan: de la piatra brută la opera de artă

Dacă e să mă întorc în timp, cam cu vreo 20 de ani, atunci îmi imaginez o zi de vară la bunicii mei la Băbeni. Aveau un teren de vreo 50 de ari, undeva lângă vechea carieră de piatră, cea de pe Valea lui Ursan. Acolo era ”dinamitiera”, adică depozitul de dinamită folosită în cariera mare, pentru extragerea pietrei. Era un loc interzis, bunicii mei nu mă lăsau în zonă, de mic copil am fost educat că acolo nu e voie să mergi. Mergeam acolo la pământ la sapă la porumb, sau în alți ani la coasă ori strâns de fân. Peste deal (terenul era pe o coamă de deal) se vedea gardul de sârmă ghimpată și clădirea depozitului. Evident că era păzit tot timpul, iar câinii care ne simțeau de la distanță lătrau amenințător. Dar au trecut anii, bunica a vândut terenul la cineva care a cumpărat totul în jurul fostului depozit de dinamită; cariera veche s-a închis de mult. Surpriza a venit în acestă vară când, aflat la Băbeni m-am aventurat prin zonă: s-a deschis o exploatare nouă pe Valea lui Ursan, iar acolo, un artist și-a deschis un atelier. Din bucăți de piatră brută, face adevărate opere de artă. Este vorba despre Marius Tutovan.

Pericei, înaintea unui alt record mondial

În 2007, comuna Pericei din județul Sălaj intra în Cartea Recordurilor cu cea mai lungă cunună de ceapă împletită. Aceasta era formată din 45.000 de cepe și măsura 4.518 metri. Se întâmpla cu ocazia primei ediții a Festivalului Cepei, un eveniment creat pentru a celebra leguma care asigură traiul locuitorilor comunei. Tot cu acea ocazie, a fost inaugurat și Monumentul Cepei, unic în lume. Era pentru prima dată când Sălajul avea un record demn de celebra Guinness Book. Iată că la 9 ani distanță, oficialitățile locale împreună cu cetățenii, vor să aducă din nou comunal în Cartea Recordurilor. De data aceasta cu un eveniment gastronomic, gândit tot în jurul celebrei cepe de Pericei: cei mai mulți oameni care prepară ”clisă friptă-n botă și pită cu ceapă picurată”.

Where is Mirel? Sudamericana 15: A 50-a țară, Columbia

Oricine ar fi mândru să poată spune ”am călătorit în 50 de țări ale Lumii”. E un număr mare, pe care probabil, noi toți cei care iubim călătoriile ni-l dorim să-l putem atinge. Cu siguranță sunt și călători care au depășit cifra, însă numărul lor nu cred că e prea mare. Oricum, să ajungi în 50 de țări și mai ales să o faci la pas cu rucsacul în spinare, nu e la îndemâna oricui. De curând, globetrotter-ul Mirel Magop a intrat în cea de a 50-a țară: Columbia.

Grădina Botanică din Jibou introduce abonamentul anual

Grădina Botanică ”Vasile Fati” din Jibou figurează cu siguranță pe podium în orice clasament legat de obiectivele turistice ale județului Sălaj. Asta pentru că în ultimii ani, managementul performant al instituției și deschiderea spre evenimente culturale, au făcut ca numărul vizitatorilor care-i trec pragul, indiferent de anotimp, să fie din ce în ce mai mare. Iată că acum, potențialilor vizitatori ai grădinii li se propune o modalitate simplă de acces, care va contribui la fidelizarea publicului. Este vorba despre un abonament anual.

Nuntă la Marin: reeditarea unei nunți de acum 75 de ani

Într-o lume puternic globalizată și sub asaltul necruțător al modernismului, satul tradițional românesc se stinge încet dar sigur. Transformările pe care anii comunismului i-a adus dar și cei 25 de ani de degringoladă în așa zisul regim democratic, au produs pierderi irecuperabile satului. În multe regiuni ale țării vedem case tradiționale sau evenimente etnografice doar la muzeu. Iată că, în județul Sălaj încă mai sunt oameni pasionați de tot ceea ce înseamnă tradiții populare autentice, oameni care se încăpățânează să ducă mai departe zestrea culturală a neamului din care fac parte. Și ceea ce este cu adevărat îmbucurător este faptul că o mare parte dintre ei sunt tineri. Una dintre tinerele care a demonstrat în ultimii ani că prin pasiune și muncă asiduă, poate revigora tradițiile unei întregi comunități, este Patricia Marina Toma. Recent, tânăra a pus în scenă o nuntă tradițională românescă. M-am bucurat și eu să fac parte dintre cei chemați la acestă nuntă, pe care încerc să o descriu în continuare.

Tradiții Sălăjene: Grupul folcloric ”Spiridușii Valcăului”

Satele sălăjene de pe Valea Barcăului, sunt, așa cum spunea etnologul dr. Camelia Burghele, conservative. În sensul că fiind la o oarecare depărtare de principalele aglomerări urbane sau de șosele principale, modernismul a pătruns mai greu, astfel că o bună parte din tradițiile și obiceiurile specifice zonei au rămas nealterate. Pe de altă parte, este și meritul unor iubitori ai folclorului care prin ceea ce fac păstreză și promovează zestrea etnografică a zonei. De curând, am văzut o reprezentație a unui grup de copii din Valcău de Jos, grup intitulat ”Spiridușii Valcăului”. Despre acești ”spiriduși” am să scriu în cele ce urmează.