Impresii de călătorie (8) - Vállaj

Am mai spus-o și cu alte ocazii, Ungaria este o țară minunată, cu locuri superbe, cu o moștenire cultural-istorică demnă de invidiat. Și ceea ce este cel mai important, este la mică distanță de România, mai ales dacă locuiești în partea ne nord-vest a țării. Am traversat de nenumărate ori Ungaria, mai ales după intrarea României în Uniunea Europeană.

Nu se poate să nu remarci, cu oarecare invidie, că încă de la graniță localitățile lor au un alt aspect, mult mai curat și mai îngrijit. Șoselele sunt nedete ca în palmă, între șosea și rândul de case există o zonă tampon cu spațiu verde, există piste de biciclete.

De când ungurii au extins rețeaua de autostrăzi spre vest, m-am obișnuit să ies din țară pe la punctul de trecere a frontierei de la Urziceni, situat la doar câțiva kilometri de Carei. Prima localitate din Ungaria, după ce treci frontiera este Vállaj din Comitatul Szabolcs-Szatmár-Bereg. 

Întreaga localitate este unică la nivelul Ungariei, datorită faptului că aspectul comunei, conceput la 1747, are terenurile dispuse în mod organizat, cu gospodării amenajate identic. Anii de civilizație care au urmat nu au schimbat prea mult acest aspect. Trebuie amintit faptul că aici exista o puternică comunitate de șvabi, care și-au lăsat amprenta asupra localității. Anual, de Rusalii, aici se organizează Festivalul Ștrudelului.

Originea numelui este incertă. Legenda spune că la întrebarea moșierului care le-a dat pământ celor de religie romano-catolică, ” Vállajátoké vagz nem?” (Acceptați sau nu?), aceștia au răspuns ” Vállajuk” (Acceptăm). De aici denumirea localității Vállaj.

Cea mai impunătoare clădire este biserica romano-catolică, declarată monument istoric. Biserica datează din anul 1918 și este închinată Sfântului Spirit. Este opera arhitectului sătmărean Bottyán István.

Biserica este impunătoare, în stil eclectic (o îmbinare a mai multor stiluri) având elemente de arhitectură gotică cu având ziduri masive de piatră ornate cu cărămidă roșie. Este în formă de cruce, desupra intrării principale dar și pe părțile laterale existând ferestre circulare în rozetă, specifice stilului gotic.

La ora la care a oprit ca să admirăm biserica, aceasta era închisă așa că a trebuit să ne mulțumim să o admirăm doar pe dinafară. 

În parcul din jurul bisericii, bine îngrijit și cu iarba proaspăt cosită, se află un monument precum și un sistem interesant de lăzi de lemn pline cu flori multicolore. Nu lipsesc băncile pe care te poți odihni sau coloana de lemn sculptat, ce o găsești în toate satele ungurești.

Timpul nu ne-a permis să zăbovim mai mult, dar vom reveni cu siguranță în acest sat cochet.