Alec Bartos, clujeanul care machetează timbre cu tematica Cosmos

Despre Alec Bartos am aflat întâmplător. De fapt el m-a găsit pe mine. Eram la Timișoara la Conferința S.R.P.A.C (Societatea Română pentru Astronomie Culturală) unde, printre altele, am dus și o mini-expoziție de timbre românești cu tematica Cosmos, din colecția mea personală. După ce am prezentat lucrarea ”Misiunile Spațiale Apollo în filatelia românească”, primesc un comentariu legat de ultima serie emisă de Romfilatelia, cea intitulată Apollo 50. Mesajul era trimis de Alec Bartos, despre care am aflat ulterior că este cel care a machetat această serie. Mi s-a părut extraordinar acest lucru. Deși sunt colecționar de timbre, nu mi-am pus niciodată întrebarea cine sunt cei care dau viață acestor bucăți de hârtie. Așa s-a născut ideea de a-i lua un interviu lui Alec Bartos.

Ambulanța pentru Monumente în competiție pentru premiul publicului Europa Nostra

Ambulanța pentru Monumente, acel proiect despre care se aude din ce în ce mai des datorită implicării în acțiuni de punere sub protecție a diverselor obiective de patrimoniu, se află la un pas de a câștiga, premiul publicului Europa Nostra. Asta după ce în primăvara acestui an, Ambulanța pentru Monumente a fost desemnată câștigătoare la categoria ”Education training and Awarennes-Raising”. 

Publicația ”Sălajul pur și simplu” la al 30-lea număr

Sălajul, acest colț de țară de care parcă nu te mai saturi, are câțiva promotori foarte buni. Un fel de influenceri, ca să fim în pas cu moda...Unii sunt antreprenori de succes, alții sunt cei care sunt plătiți prin fișa postului să facă asta, iar alții sunt jurnaliști. Din ultima categorie face parte și Călin Pavăl, care, alături de colaboratorii săi reușește să facă ”un altfel de jurnalism”. Unul ce pune accent pe reportaj - acest gen jurnalistic pe cale de dispariție din mass-media românească. Iar reportajele scrise de Călin Pavăl și echipa sa, au ca subiect principal Sălajul. De 30 de luni (aproape 3 ani), Sălajul pur și simplu apare și pe print ca o publicație lunară, editată de Asociația Sălajul pur și simplu. Într-un context în care presa scrisă e pe avarie, un proiect ce-și propune să promoveze prin reportaje de calitate frumusețile Sălajului, merită apreciat. Iată de ce, am considerat necesar să publicăm un interviu cu jurnalistul Călin Pavăl.

Fețele Pandemiei: expoziție de fotografie documentară la Zalău

Actuala criză sanitară, cu accente de pandemie, ce pare că nu se mai termină, ne-a luat prin surprindere pe toți. După ceea ce s-a întâmplat în China la Wuchan, era previzibil că mai repede sau mai târziu, virusul se va întinde în toată lumea, însă cu toții am sperat că pe noi o să ne ocolească, că deh, noi suntem altfel. Nu a fost să fie așa, România, la fel ca mai toate țările lumii a fost lovită necruțător de acest virus care a răvășit întreaga societate. În lunile martie-mai ale anului de grație 2020, când am stat cu toții în case, iată că fotografii au fost pe teren și au reușit să surprindă în imagini, o atmosferă cum nu am mai întâlnit în această generație: frică transformată în panică, izolare și carantinare, orașe pustii, copii trimiși acasă să învețe online, poliție și armată pe străzi etc. Și cu toate acestea, viața a mers mai departe, plătind tribut morții. Oamenii au circulat doar pe bază de adeverințe, din spatele măștilor chirurgicale sau improvizate doar ochii încercau să demonstreze că speranța moare ultima.

Iată ce ne propune expoziția de fotografie documentară ”Fețele Pandemiei” ce poate fi admirată toată luna august la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău. Expoziția a debutat însă într-un spațiu neconvențional, pe platoul de marmură din fața Prefecturii Sălaj. Aici mai poate fi admirată și astăzi!

O imagine iconică a pandemiei din România. Foto: Ionuț Teoderașcu

Istoria aruncată la gunoi: Castelul Bay din Treznea nu mai există

Sălajul își pierde treptat monumentele istorice. Motivele sunt numeroase, începând de la chestiuni juridice până la lipsa de reacție a societății civile. Nu cred că greșesc mult dacă sintetizez această situație printr-un singur cuvând: nepăsare. Recent, Castelul Bay din localitatea martir Treznea, s-a dărâmat de tot. oricum, soarta lui era deja pecetluită de câțiva ani, când a fost abandonat și lăsat (intenționat ?) să se dărâme...

Florian Ungur: 50 de ani de activitate în eter (2)

Oricine ajunge la Brusturi, în Sălaj, va remarca fără îndoială că într-o curte, se află o uriașă antenă. Dacă văzând-o de departe ai crede că acolo e cine știe ce ”instituție secretă”, odată ajuns în fața porții va vedea inscripție: Muzeul Radio Nostalgia. De ce să aibă un muzeu nevoie de o astfel de antenă? Întrebarea nu-și mai are rostul dacă afli că aici este locația unui muzeu inedit, unic în Sălaj și poate printre puținele muzee similare din țară. Un muzeu privat, construit de domnul col. (r) Florian Ungur, un împătimit radioamator. Am publicat o primă parte a interviului pe care a avut amabilitatea să ni-l ofere, acum revenim cu partea a doua a acestuia.

Florian Ungur: 50 de ani de activitate în eter (1)

Sălajul este fain și datorită oamenilor de aici. Pe oriunde mergi vei da de oameni gospodari și primitori, gata să-ți arate ce au ei mai de preț. Oameni de omenie, gazde bune, ce te vor primi cu brațele deschise și te vor pune la masă, ospătându-te cu drag. Sunt în Sălaj locuri speciale, tocmai pentru că oamenii faini le-au însuflețit, le-au scos din anonimat. Ei bine, despre un astfel de loc fain, creat cu multă migală de un om fain, o să vă povestesc în cele ce urmează. Este vorba despre Casa Muzeu ”Radio Nostalgia” din Brusturi, ce cuprinde o colecție privată strânsă cu mult suflet de către domnul colonel în rezervă Florian Ungur.

Păsările în jungla urbană: Cuibul de ciocănitori

De mai bine de trei luni, perioada în care au fost în vigoare restricțiile de circulație, aproape că nu am părăsit localitatea de domiciliu. Așa că a trebuit să mă mulțumesc cu observarea păsărilor din ”jungla urbană”. Încă o dată mi-a fost dat să constat că înaripatele se adaptează ușor oricărui mediu. Ba mai mult există tendința, ca în lipsa oamenilor, viața sălbatică în general și păsările în mod special să-și extindă habitatul. Am constatat acest lucru urmărind timp de două săptămâni un cuib de ciocănitori de grădini (Dendrocopos syriacus). Despre acest episod vreau să povestesc în foto-documentarul următor.

Repere Geografice: Lungul drum spre noi înșine

Blogul Foto-Travel este dedicat în special fotografiei de călătorie. De-a lungul anilor am postat aici diferite articole ce au avut ca obiect descrierea unor experiențe turistice. Am făcut acest lucru cu gândul că descrierea anumitor destinații poate inspira, așa cum eu am fost inspirat de lectura unor articole similare. De asemenea, am declarat de la început că blogul Foto-Travel va fi deschis tuturor acelora care vor considera oportun să-l folosească pentru a-și publica articolele, în special pe cele de călătorie. Chiar dacă, cu timpul, am extins sfera de interes, am rămas fidel acestui gen de articole, al impresiilor de călătorie. Aducem acum în atenția cititorilor, un material semnat de Mirela Costruț. Un text excelent însoțit de fotografii de călătorie superbe, numai bune de inspirat pe cei care vor să bată Europa la pas în această vară. 

Agustin Montero - spaniolul cu suflet de român

L-am cunoscut pe Agustin Montero în urmă cu mai bine de 6 ani. Era perioada în care promovam intens tradițiile și obiceiurile Sălajului. Nu mică mi-a fost mirarea când, de pe un număr cu prefix de Spania, mă sună cineva care vorbea limba română mai bine decât mulți români din țară. A fost de ajuns o conversație de o jumătate de oră pentru a realiza că spaniolul cu care vorbeam simțea și gândea românește. Apoi, în martie 2014 am început prietenia pe rețelele de socializare, iar de atunci îl urmăresc cu admirație. La fiecare postare pe care o face în limba română - pe pagina ”Agustin Montero, un spaniol îndrăgostit de România”  sau în limba spaniolă - pe pagina ”Descubre Rumania” Agustin Montero vorbește cu admirație de țara lui de suflet. La începutul anului 2018 am avut șansa să-l cunosc în carne și în oase, fiindu-i ghid timp de o zi în câteva locuri din Sălaj. Mi-am dat seama încă o dată că Agustin este cel mai bun ambasador al culturii românești autentice, a tradițiilor și portului popular românesc. Iată de ce, am considerat necesar să public un interviu cu spaniolul cu suflet de român.