Călătorii imaginare (5) - Noua Europă a lui Michael Palin V

Documentarul BBC ”Noua Europă a lui Michael Palin”, realizat de cunoscutul om de televiziune Michael Palin, continuă cu cel de al V-lea episod: ”Vara Baltică”. Este vorba de o incursiune în cele trei țări baltice desprinse din URSS în 1991: Estonia, Letonia și Lituania. Epidodul începe cu Palin dându-se jos dintr-un elicopter, într-o fostă bază militară sovietică. Timp de 50 de ani, Uniunea Sovietică a dominat militar și economic aceste mici țări cu deschidere la Marea Baltică. 

Traseul parcurs prin țările baltice. Sursa foto: http://www.palinstravels.co.uk/

În Tallinn, capitala Estoniei, Palin remarcă schimbările produse aici în ultimii 16 ani, de când nu a mai vizitat orașul. După desprinderea de URSS, Estonia a fost lăsată să se descurce singură și în ciuda tuturor dificultăților, se pare că a reușit. Din 2004, țările baltice sunt membre ale Uniunii Europene iar Tallinn a fost desemnată Capitală Culturală Europeană în 2011. 

Aproape de capitală, are parte de o experiență deosebită, asistă la o practică mai puțin obișnuită: mersul cu tălpile goale pe jăratec. Este un mod de exprimare a unui grup de oameni care prin astfel de practici reușesc să-și învingă teama. Un alt loc vizitat, se află undeva pe coasta Estoniei. O operă de artă, dacă se poate numi așa, este formată din 100 de geamantane din beton, cu etichete pe ele, exact așa cum sunt cele de călătorie, ce stau într-o oarecare dezordine. Este un monument în memoria acelora care au fugit din țară în 1944 când au venit trupele sovietice. Rețin un nume și o destinație: ”John Smith – Bucharest”. Atunci când au părăsit țara, sutele de estonieni nu-și luau cu ei decât o valiză, iar dacă barca era supraplină, atunci valiza rămânea pe mal. Aici, în acest centru de artă noncomformistă, admiră un tablou în care o mulțime de oameni contribuie la demolarea unui monstru: sistemul sovietic. Tot în Tallinn vizitează un hirudoterapeut, care aplică tratamente tradiționale cum ar fi cele cu lipitori. 

Din Estonia, trece în Letonia prin punctul de trecere a frontierei de la Ape. Noua țară pe care o vizitează este pe jumătate cât Estonia și are o populație de doar 2 milioane de locuitori. Este uimit să constate că trenul care-l duce are doar un vagon. Aici, asistă la un festival cu origini păgâne: Jani. Letonii au trecut la creștinism mult mai târziu decât celelalte popoare europene, astfel că în cultura lor au rămas multe obiceiuri considerate păgâne. De Jani – sărbătoare a nașterii, creșterii și fecundității – sărbătorită la solstițiul de primăvară, sunt reînviate tradiții precreștine. Femeile poartă ghirlande având cel puțin 27 de flori diferite. Letonii au peste 1000 de cântece ce sunt cântate doar în acea noapte și peste 28.000 de texte scurte. Seara își iau rămas bun de la soare pentru ca dimineața următoare să-i ureze bun găsit. Toată noaptea se petrece cântând după ce seara se înconjoară stejarul ca simbol al virilității. Mâncarea constă în păine și brânză dar se bea multă bere.

Riga, capitala Estoniei, este renumită pentru întâlnirile la vârf între liderii lumii. Din discuția pe care o are cu bucătarul Martin Rinis află o serie de picanterii legate de vizita lui George Bush, de modul în care serviciile secrete americane au stat cu el în bucătărie pe toată perioada cât a gătit.

Pe coasta letonă a mării, la Ventspils,  se află un grup abandonat de blocuri din perioada comunistă, ce odinioară reprezentau mândria, realizările și un viitor mai bun, astăzi în paragină. Blocurile deserveau cel mai mare radiotelescop pe care URSS îl avea instalat aici, în nordul Europei. Palin, retrăiește aventura salvării de la distrugere, la sfârșitul Războiului Rece. Cu intervenții ale Societății Radioastronomice Mondiale care a protestat alături de Academia de Științe a Rusiei, s-a reușit salvarea de la distrugerea fizică a telescopului. În schimb rușii au apelat la un sabotaj tehnic,  au încurcat toate circuitele electrice care permiteau funcționarea telescopului. Letonilor le-au trebuit trei ani să refacă circuitele.

În Lituanei, cea mai mare dintre țările baltice, vizitează un loc religios deosebit: Dealul Crucilor. Mii de cruci, de toate formele și mărimile sunt simbol al sfidării lituaniene de mai bine de 150 de ani. Comuniștii au demolat zona de trei ori și odată au inundat-o cu apă menajeră uzată ca să împiedice vizita Papei. Este de-a dreptul emoționant să vezi atâtea cruci într-un singur loc.

Vilnius, capitala Lituaniei reamintește de anii de glorie a unuia dintre cele mai influente regate din evul mediu ce a căzut ulterior sub stăpânirea Poloniei, Suediei, Germaniei și Rusiei țariste. Turnul de televiziune de aici este un altar al luptei de eliberare baltică. În 1991, 13 lituanieni neînarmați au fost uciși de Armata Roșie aici, în încercarea de a apăra libertatea de difuzare a votului pentru independența Lituaniei. Emoționantă este rememorarea lanțului de ființe umane la care au participat 2 milioane de oameni, femei, bărbați și copii, din toate țările baltice. Lanțul uman s-a întins pe mai bine de 500 km de la Tallinn la Vilnius.

Din orașul de pe coastă Klaipeda, vizitează o insulă care are cel mai ciudat peisaj din Europa: un banc de nisip lung de 100 km și lat de 3 km numit Curonian Spit. Acest imens zid de nisip este unul dintre cele mai ciudate și vulnerabile în același timp habitate naturale. Nu este de mirare că locul este în Patrimoniul UNESCO. Bancul de nisip are o ciudățenie politică. La un moment dat, fără să-ți dai seama, ajungi în...Rusia. De fapt în enclava rusească Kaliningrad.

Istoria orașului este ciudată. Această parte a Prusiei de est a fost cedată rușilor și orașul Königsberg a fost redenumit Kaliningrad. Orașul în care s-a născut Kant este celebru și datorită unei faimoase probleme de topologie, cunoscută sub numele de Podurile din Königsberg. Orașul este traversat de râul Pregel înainte de vărsarea lui în Marea Baltică. Două mici insule sunt legate de maluri și între ele prin intermediul a 7 poduri. Problema, trimisă de Kant celebrului matematician Euler, constă în găsirea unui traseu prin care să poată fi parcurse toate cele șapte poduri doar o singură dată.  Astăzi, după câștigarea independenței statelor din jur, orașul s-a trezit a fi o enclavă rusească într-o mare europeană.

Aici, în Kaliningrad, Michael Palin asistă la o sărbătoare a orașului la finalul căreia se intonează imnul de stat al Rusiei. La întrebarea adresată ghidului, dacă cei de aici se simt ruși sau europeni, răspunsul vine cu o mică ezitare: ”suntem ruși dar niște ruși speciali, diferiți față de cei de pe continent”. Explicația este dată de faptul că din punct de vedere teritorial, locuitorii enclavei  vizitează mai des Polonia sau Lituania decât Rusia.

O vizită pe bordul navei ”Vityaz” care în 1945 a evacuat 20 000 de germani, este o experiență inedită. Azi, vasul face parte din Muzeul Oceanelor Lumii. De asemenea, tot în Kaliningrad asistă la un spectacol medieval în onoarea cavalerilor teutoni. Vizitând portul unde uriașe nave rusești, rămășițe ale flotei baltice sunt înțepenite, Palin are senzația că acest oraș, mai mult de cât orice alt loc vizitat în Europe de Est este o victimă a istoriei sale: european din punct de vedere fizic, dar care se agață de Kremlin din punct de vedere spiritual și politic

• episodul anterior: ”De la Dunăre la Nipru”
• episodul următor: ”La Pas prin Polonia”